Catisma VII – XIV
Rps. 47 – 104
Scrie, Doamne, Legea Ta în inima mea și ajută-mă să o păzesc în veac. Scoate-mă cu bine și în bucurie din tot necazul meu și mă îmbracă în veselie. Adu-Ți aminte de mine și de tot neamul meu și ne întărește acum în Cuvântul Tău. Cu pâine cerească satură-mi sufletul meu. Despică-mi împietrirea inimii mele şi apa vie şi râuri vii să curgă în mine și să îmi aducă iar însănătoșirea trupului meu. Adu-mi mereu aminte de Cuvântul Tău și de puterea care stă în El. Pune, Doamne, nor spre acoperirea mea şi foc să-mi lumineze noaptea vederea mea. Veselească-se casa robiei mele la ieșirea mea din ea și frica să îi cuprindă pe toți asupritorii mei, pe cei mici și pe cei mari. Scoate-mă, Doamne, acum, dintre ei, scoate-mă cu toată bogăția mea şi întărește-mă să nu mă îmbolnăvesc din pricina urii lor. Poruncește, Tu însuți, Părinte, la Îngerul morții să nu vină înspre mine mai înainte de timpul cel rânduit din veșnicie pentru mine de bunătatea Ta, nici să îi atingă pe cei dragi ai mei nici să îmi ia pârga dragostei și a întregii mele osteneli. Lăcustele şi omizile să nu strice, Doamne, iarba pământului, nici roadele pământului meu. Musca câinească şi mulțime de muște să nu lași să locuiască în casa și în hotarele viețuirii mele. Oprește puterile care lucrează prin broaște și nu le lăsa să se apropie de cărările și de locurile viețuirii mele, întoarce-le înapoi cu toată povara sarcinilor lor. Apă vie să fie în mine, izvor curat al sănătății mele, iar apa cea moartă să nu mă atingă nici să mă îmbrace în moarte sau în bolile cele grele. A Ta lumină să mă îmbrace și să risipească întunericul întunecimii mele. Pune în mine cuvintele și semnele Tale şi dă-mi puterea săvârșirii faptelor care stau în bună rânduiala Ta. Trimite-mi, Doamne, pe cei aleși ai Tăi în calea și în viața mea. Întoarce inima lor înspre mine și dragostea lor și tot sfatul lor să mă întărească. Înmulțește priceperea și înțelepciunea mea și mă călăuzește printre cei buni și printre cei răi, fără să mi se tulbure sănătatea sau liniștea mea. Pune-mă, Doamne, în locul cel bun și binecuvântat al împlinirii vieții mele. Ajută-mă să îmi gospodăresc bine casa și familia mea. Înțelepțește-mă să pot drămui în bine tot ceea ce e al meu, să-i învăț ca pe mine însumi, pe toți cei ce vor, și toți să se înţelepţească. Cuvântul Tău să mă aprindă, și focul Duhului să fie peste capul meu. Slobozit să fiu din lanțurile robiei, și eliberat să fiu de orice rău. Cuvântul Tău să mă ridice. Prin fier să nu lași să-mi fie trecut sufletul meu și picioarele mele în obezi să nu ajungă vreodată. Om cinstit și bun trimite înaintea mea și pe cel rău nu îl lăsa să se apropie de mine sau de soarta mea. Doamne, să nu lași pe vreun om să îmi facă mie strâmbătate, iar pe cei puternici ai pământului să nu îi lași să mă atingă nici să viclenească împotriva mea. Ajută-mă să îmi găsesc locul și rostul meu cel bun. Ajută-mă să nu mai rătăcesc de la un om la altul, de la o putere la un alt stăpânitor, fără să îmi aflu locul meu. Nu mă lăsa să îmi împuținez viața și sănătatea mea. Fii cu mine și mă întărește în Cuvântul Tău cel de viață dătător. Că Tu ești Domnul Dumnezeul meu și în tot pământul ai lăsat să fie adevărul Tău. Adu-mi mereu aminte de minunile Tale, pe care le-ai făcut cu mine și cu cei dragi ai mei, de minunile Tale şi de cuvintele gurii Tale. Ajută-mă, Doamne, să Te caut pe Tine, să mă întăresc în Cuvântul Tău și să mă bucur pururi în lumina Ta. Cinstit e Numele cel sfânt al Tău, veselească-se inima mea în El. Cântat şi lăudat ești, Doamne, Dumnezeul meu, așa e vestit între neamuri Adevărul Tău. Te laud, Doamne și Te chem. Aliluia.
Mărire…
Rps. 48 – 103
Apleacă-Te spre cei pierduți și ajută-i să se întoarcă înspre Tine. Ajută-i să se regăsească, ajută-i să iasă din pustiul răutăților. Ajută-i cu blândețe să afle calea lor cea bună pe acest pământ. Ajută-i să vadă adevărul, să îl cinstească, să se îndrepte, și să fie vii în Tine. Doamne, mari sunt toate lucrurile Tale, și toate câte sunt, cu părintească dragoste și înțelepciune, Tu le-ai făcut spre a noastră bucurie, și înspre tot ceea ce este viață, aici pe acest pământ! Întoarce-i pe cei răi spre bine și le îndreaptă răul săvârșit de ei pe acest pământ. Întoarce ochii tuturor spre Tine. Ascultă-mi glasul invocării mele, Doamne, Dumnezeul cerului și al pământului, că Tu atingi munții cei înalți şi ei cu nori se încununează cinstind puterea Ta. Tu cauți spre pământ şi el se închină înaintea măreției Tale. Bucurie și veselie ai pus în toate lucrurile Tale. Mărirea Ta, este în veac! Duhul Tău cel viu, când îl trimiți, pământul tot se reînnoiește, iar dacă îți ascunzi Tu faţa Ta, toate se tulbură și în pulberea pământului fără de urmă se topesc. Doar Tu dai viață pe acest pământ. Când Tu îți deschizi mâna Ta, toate se umplu de bunătăți, toate de la Tine așteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. În mări și în oceane ai așezat ființe, cărora numai Tu le cunoști numele și numărul lor, vietăți mici şi mari. Pământul tot este plin de binecuvântarea Ta. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu a Ta înțelepciune le-ai făcut! Răsărit-a soarele şi omul a ieșit la lucrul său. Pus-ai Tu întuneric şi s-a făcut noapte spre odihna tuturor. Tu ai făcut luna să ne arate timpurile, și soarele spre a încălzi pământul. Plini sunt de sevă toți pomii pământului pe care i-ai zidit ca să aducă rod spre bucuria tuturor celor vii. Acolo între ramurile lor păsările cerului îşi fac cuiburile lor. Vinul cu bună măsură este spre veselia inimii, untdelemnul spre strălucirea feței și pâinea spre întărirea inimii omului. Hrană lui ai rânduit iarba ce face sămânţă şi tot pomul care are rod cu sămânţă în el. Tu ai rânduit să răsară iarbă pentru toate animalele câmpului. Munții s-au ridicat după porunca Ta, iar văile s-au adâncit acolo unde Tu le-ai pus cărare. Hotar le-ai pus, pe care nu îl vor trece, și nici nu se vor întoarce să acopere pământul cu valurile și cu tumultul lor. Din înălțimea munților Tu ai făcut să iasă izvoare limpezi, fără de număr. Ele aduc din inima pământului apa cea vie, cristalină, care dă viață și învie toate cele ce Tu ai sădit pe fața întregului pământ. De glasul Tău ascultă fiecare în parte, și stau în locul și în făgașul lor. Adâncul este ca îmbrăcămintea Ta, și toate abisurile lui, smerite ele ascultă glasul Tău. Pe temelii Tu ai așezat pământul și toată frumusețea lui. Cu apă vie l-ai înveșmântat ca într-o haină verde-albăstrie, și aurora dimineții i-ai pus-o drept podoabă și cunună. Din suflu, Tu faci pe ai Tăi crainici şi din văpăi de fulger, Tu făurești pe slujitorii Tăi pară de foc. Peste aripile vânturilor, cu gingășie, pășește cercetător și tainic pasul Tău. Pământul l-ai înveșmântat în raze de lumină, iar norii plini de apă i-ai pus s-aducă ploaie asupra lui. Dar mai presus de orice frumusețe omenească este frumusețea chipului dumnezeirii Tale, iar suflarea Cuvântului Tău, pe toate la viață le-a adus și le aduce tot mereu. Tu însuți ești Cuvântul vieții prin care toate s-au făcut. În Tine este viaţa noastră şi viaţa e lumina oricărui om pe acest pământ. Și ai rânduit ca lumina să lumineze în întuneric şi întunericul să nu aibă putere de cuprindere asupra ei. Din Tine este toată viața şi în Tine se împlinește frumusețea ei din veac în veac în orice univers și aici, acum, pe acest pământ. Lumină din lumina Ta e viața noastră, iar cerurile cele nevăzute sunt locurile tainice ale sălășluirii Tale în noi și printre noi. Doamne, Dumnezeul meu, Tu ești cârmuitorul Cel bun al cerului și al pământului, al inimii și al sufletului meu! Binecuvântat ești, Doamne, de inima mea și de sufletul meu!
Amin. Amin. Amin.
Mărire…
Rps. 49 – 102
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul. Binecuvântaţi-l pe El în tot locul și în tot timpul. Binecuvântaţi-L toate lucrurile Lui, slujitorii Lui, cei care faceţi întru toate voia Lui. Binecuvântați-L pe El toate puterile Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, voi toți cei puternici în virtute, care împliniți cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. Domnul în cer a gătit scaunul puterii Sale şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei care îl cinstesc pe Dânsul, şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească pe ele. Omul e ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori. Că duh a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său. Domnul ne cunoaște zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem. În ce chip miluieşte tatăl pe fiii săi, aşa a miluit Domnul pe cei care îl cinstesc pe El. Pe cât e de departe răsăritul de apus, așa a depărtat El de la noi fărădelegile noastre. Nu după relele noastre ne-a făcut El nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, ci cât este de departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui spre cei care îl cinstesc pe El ca Dumnezeu al lor. Îndurat şi bun e Domnul, îndelung-răbdător, și mult-milostiv. Cunoscut ne-a făcut nouă Cuvântul Său prin proroci și împlinirea Sa prin Fiul cel iubit al Său. Domnul face judecată dreaptă celor ce li se face nedreptate. Umple Doamne, de bunătăți și inima mea. Înnoiește ca ale vulturului toate puterile mele. Încununează cu cinste şi cu pace viața mea. Scoate-mi din stricăciune trupul meu. Vindecă-mi, Doamne, toate bolile mele. Curăță-mă de toate fărădelegile inimii mele. Apără-mă de puterea dorințelor care vor să-mi stăpânească sufletul meu. Ajută-mă să te binecuvintez cu toată inima mea și să nu uit vreodată toate binefacerile Tale. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, binecuvântați acum Numele cel sfânt al Său. Amin.
Rps. 50 – 101
Doamne, Dumnezeul meu fii Tu mereu cu mine, şi eu și seminţia mea în veac vom propăși. Ajută-mă să viețuiesc în sfântă pace aici pe acest pământ atât de trecător. Fă-mă să fiu părtași cu fiii celor binecuvântați ai Tăi. Că Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu sunt legați de timp și nu se sting ca anii mei. Îmbătrânesc precum o haină și mă învechesc. Ca un veșmânt mă schimb şi tot ce este îmbătrânește, și toate se învechesc, și se tot schimbă până pier. Toate pier și vor pieri mai repede sau mai târziu, doar Tu rămâi în veac. Dintru început Tu, Doamne, pe toate le-ai zidit, pământul, omul şi cerurile, toate din Tine s-au născut și lucrul mâinilor Tale sunt. Te rog Doamne, Dumnezeul meu: Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi sunt veșnici. Întărește-mi sufletul meu. Auzi suspinul sufletului meu atât de ferecat, și dezleagă-i legătura lui cea grea! Te rog, privește-mă din înălțimea Ta cea sfântă, din cer spre mine eu Te chem, ascultă rugăciunea mea! Ascultă-mi invocarea mea! Fie-Ți milă de mine Doamne! Ajută-mă! Că zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba mă usuc și eu mă sting fără puteri. Doamne, nu mă părăsi! Că ridicându-mă eu, m-am surpat din pricina urgiei grele şi a necazului ce a venit asupra mea. Ajută-mă și nu mă părăsi! Ajută-mă să nu ajung în cenușa pământului. Oprește izvorul lacrimilor și al durerilor mele. Fii cu mine și mă apără de vrăjmașii mei cei văzuți și nevăzuți, cei din mine și cei din afara mea. Te rog nu îi lăsa să pună în pulberea pământului viața și sănătatea mea. Coboară, Doamne, în privegherea mea, și mă păzește să nu mă sting în singurătatea inimii ca o pasăre singuratică pe acoperiș. Fii cu mine și nu mă lăsa să ajung ca un pelican în pustie, sau ca o bufniță ascunsă printre dărâmături. Ascultă, Doamne, glasul suspinului meu, și nu lăsa oasele mele să se lipească de carnea mea în chin și în durere. Te rog, vindecă-mi inima mea cea greu rănită și nu o lăsa să se usuce ca și iarba câmpului. Adu-mi din nou a Ta putere și vlaga vieții o învie iar în mine. Dă-mi, Doamne, hrană vie, că pâinea mea, demult eu am uitat să o mănânc. Nu lăsa, Părinte, să mi se stingă zilele mele precum fumul se stinge înaintea suflului de vânt. Fii cu mine și mă întărește și oasele mi le învie să nu ajungă uscăciune sub putrezire în mormânt. Doamne, auzi ruga mea! Strigarea mea, aș vrea la Tine să ajungă. Să nu îți întorci faţa Ta de la mine în ziua necazului meu. Te rog, apleacă-Ți urechea Ta spre mine în clipa în care eu Te chem în ajutor, Te rog ajută-mă! Amin.
Mărire…