Catisma XV – VI

Rps. 106 – 45

Doamne al Puterilor, fii cu noi, că Tu ești sprijinitorul nostru, Dumnezeul părinților noștri. Așază, Doamne, în inima mea priceperea de a mă opri din fuga fără rost și ajută-mă să Te cunosc și să Te cinstesc în adevăr, pe Tine, Doamne, Dumnezeul meu. Te rog, frânge toate armele răutății și în foc mistuitor arde pavezele lor. Pune capăt războaielor până la marginile pământului și revarsă pace și bună înțelegere peste al nostru veac și în al vieții mele timp. Deschide ochii minții mele să văd lucrurile Tale și minunile pe care le-ai pus pe acest pământ. Binecuvântat din veac ești, Doamne, Dumnezeul meu! Tu ești sprijinitorul meu! Glasul Tău a grăit și prin puterea lui s-a întemeiat cerul și pământul. Tulburați trăiesc cei răi, chinuită este de griji viața lor. Plecați fără putere înaintea Ta ei nu pot fi în adevăr. Ajută-mă să stau departe de urzeala vieții lor. Iar Tu, Doamne, Te odihnești în inimile cele pline de pace și de bună înțelegere ale celor aleși ai Tăi. Ei nu se vor clătina în veac, că îi protejează însăși dumnezeirea Ta. Apele vieții veselesc zidirea Ta, fii cu mine și sfințește-mi trupul meu și îl fă locaș al Tău și mă îmbracă în dumnezeirea Ta. Izvorul vieții și al sănătății mele să fie viu și pururi fără tulburare. Fără cutremur și fără frică să fie pururea tăria mea. Duhul cel întunecat al spaimelor să nu vină în nici un chip spre viața sau spre calea mea. Păzește-mă, Doamne, de orice rău și de orice necaz ce ar vrea să mă împresoare, că în Tine este scăparea, viața și puterea mea. Amin.

 

Rps. 107 – 44

  Pomenit de bine să fie numele meu și bunătatea inimii mele să se nască din învățătura Ta, din neam în neam. Semenii mei să mă cinstească și cu bucurie ei să se apropie de casa mea. Să asculte de Tine inima mea, și în pace plecată să stea cu smerenie în fața Ta și în fața semenilor ei. Șterse să-i fie durerile și neîmplinirile ei şi din binecuvântarea Ta să i se nască frumusețea sa. Harul să îmbălsămeze veșmintele bucuriei viețuirii sale, și cu înțelepciune ea să poată sta de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumusețată. Din buzele Tale să fie învățată să iubească doar dreptatea şi să urască fărădelegea și să nu aibă comuniune cu ea. Ungere cerească să primească din inima Ta. Cu untdelemnul bucuriei, uns să fiu și eu împreună cu toți părtașii mei cei buni. Binecuvântarea este a Ta și din ea se naște toată bucuria sufletului meu. Doamne, Dumnezeul nostru din veacul veacului, toiagul dreptății este toiagul împărăției Tale. Puterea cea mare a binecuvântării Tale să strice toate relele plăsmuite cu viclenie de inima dușmanilor mei. Povățuiește-mă cu dreapta Ta, Atotputernice și fii tăria mea. Binecuvintează-mă, acum cu inima Ta cea părintească și mă împodobește cu frumuseţea chipului Tău. Revarsă har peste buzele mele. Limba mea fă-o trestie de scriitor ce scrie cu pace, iscusit, adevărul cel ce e nepieritor, Adevărul Tău. Cuvânt bun să am mereu pe limba mea și al Tău cuvânt în inima mea. Amin.

Rps. 108 – 43

Vino, Doamne, şi mă scoate pe mine și pe toți cei dragi și apropiați ai mei din tot necazul. Ajută-ne nouă pentru sfânt Numele Tău, ca să nu se plece în ţărână sufletul nostru, nici să se plece spre pământ trupul nostru. Nu întoarce fața Ta de la noi. Ajută-ne să ieșim cu bine din necazul nostru. Ajută-ne Doamne! Ridică-Te şi nu ne părăsi până în sfârşit. Nu ne lăsa să fim uciși, nici să fim socotiți ca niște oi gata de junghiere. Tu singur cunoști și știi ascunzișurile inimilor noastre. Tu știi că după ale noastre puteri noi nu Te-am uitat, Doamne, Dumnezeul nostru şi nu am întins mâinile noastre spre alți domni și dumnezei străini. Chiar dacă au venit peste noi multe rele, noi nu Te-am uitat și am căutat legământul Tău. Şi nu s-a dat înapoi inima noastră, iar pașii noştri nu s-au abătut de la calea Ta, că ne-am smerit în loc de durere şi ne-a acoperit pe noi umbra morţii de nenumărate ori și Tu ne-ai ajutat să nu ne stingem sub puterea ei. Nu lăsa, Doamne, glasul celui ce ocărăște să ne ajungă, iar faţa vrăjmașului şi a prigonitorului nostru să nu se poată apropia de noi în vreun chip și nici să ne întâlnească pe cale. Risipește toată înfruntarea noastră înaintea noastră şi rușinarea obrazului nostru să se ridice și să se spulbere. Să nu lași să ajungem de ocară vecinilor noştri, nici batjocură sau râs celor dimprejurul nostru, nici pildă între neamuri, sau clătinare de cap între popoare. Nu ne da pe noi ca oi de mâncare şi între străini nu ne risipi. Cu Tine Doamne, Dumnezeul meu noi ne lăudăm toată ziua şi Numele Tău îl vom lăuda în veac. Iar acum nu ne părăsi pe noi. Tu Însuți, scapă-ne de cei care ne necăjesc, şi pe cei ce ne urăsc rușinează-i, să plece și să se îndepărteze de la noi. Pentru că nu în puterea noastră stă izbânda şi cu tăria brațului nostru nu ne vom putea mântui. Cu Tine, doar, noi putem sta în fața vrăjmașilor fără să ne tulburăm și cu Numele Tău noi risipim puterea și amenințarea lor. Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru, Împăratul meu, Cel ce dai mântuirea sufletului meu. Binevoiește, Doamne, și în mine și în toți cei dragi și apropiați ai mei! Cu dreapta Ta şi cu braţul Tău şi cu lumina feţei Tale scoate-ne pe noi cu putere din jugul cel apăsător, oricare ar fi el. Că nu stă în puterea noastră să rupem legătura lui, şi braţul celui muritor nu ne poate izbăvi pe noi din robia jugului apăsător. Risipește-i pe cei răi, iar pe cei buni înmulțește-i, Doamne, pe acest pământ. Mâna Ta să-i pustiască pe cei răi, iar pe cei drepți la inimă să îi sădească în pace în pământul cel bun și roditor. Că Tu ești Domnul Dumnezeul celor buni și al celor vii, iar noi, cu urechile noastre am auzit, părinții noştri ne-au spus nouă lucrurile pe care Tu le-ai făcut în zilele lor, în zilele cele de demult. Mare ești, Doamne! Amin.

Mărire…

 

Rps. 109 – 42

Nădejdea sufletului meu este în Tine, Doamne, Dumnezeule, ajută-mă și mă scoate cu bine din toate valurile cele tulburi ale vieții și nu le lăsa să mă doboare. Mâhnirea sufletului meu nu o lăsa să se întărească şi nici să dăinuiască în veac, cu tulburarea ei. Îmbracă-mă cu bucuria laudei Tale. Ajută-mă să intru și eu la altarul Tău, Doamne, că Tu ești Dumnezeul meu, și Tu ești Cel care ai veselit și ai binecuvântat toate tinereţile mele. Trimite lumina Ta şi adevărul Tău, să mă povățuiască spre locul Tău cel sfânt. Doamne, Dumnezeul meu, Te rog apleacă-Te acum spre mine și mă apără de neamul necuvios, de omul nedrept şi viclean şi scoate-mă din puterea lor, că Tu eşti întărirea mea, Te rog nu mă părăsi, nu mă lăsa să umblu mâhnit când mă necăjește vrăjmașul meu. Ajută-mă să mă ridic și mă păzește, Doamne! Amin.

Rps. 110 – 41

Bucuria inimii mele să se întărească în Tine, Doamne, Dumnezeul meu și toată mâhnirea sufletului meu să se risipească în lumina dumnezeirii Tale. Tulburarea celor dinlăuntrul meu să nu sporească, ci să se stingă fără urmă cu toate cele slujitoare ei. Ajută-mă să nu mă tulbur când mă necăjesc dușmanii mei. Când slăbesc oasele mele nu mă părăsi, nu le lăsa să se sfărâme în durere. Oprește toată ocara asupritorilor mei nu mă lăsa în puterea lor. Că ei îmi ziceau mie în toate clipele cele grele: «Unde este Dumnezeul tău?» Și nu era răspuns în gura mea, iar eu mă întristam. Și mi-am ridicat glasul rugăciunii mele înspre Tine, Dumnezeul vieţii mele. Sprijinitorul meu eşti Tu, să nu mă uiți, chiar dacă eu de atâtea ori Te-am uitat. Te rog nu mă părăsi chiar dacă eu Te-am părăsit de multe ori. Ajută-mă și fii cu mine, că în mine sufletul meu stă tulburat. Adusu-mi-am aminte de învățătura Ta și am început să mă ridic din pustiul cel aspru al singurătății și al mâhnirilor mele. Adânc în adânc mă chema și eu nu mai găseam nici o putere să mă ridic, iar glasul căderilor apelor grele mă tulburau. Toate talazurile şi valurile peste mine au trecut. Ziua cea grea a încercărilor mele, Tu mi-ai scurtat-o și m-ai cercetat, și noaptea cea grea a căderilor trăirilor mele în Tine s-a spulberat. Mâhnirea amară a sufletului, Tu mi-ai schimbat-o în gust de bucurie și tulburarea mea cea mare, Tu ai schimbat-o în liniște și în pace profundă. Mântuirea vieții mele ești Tu, Doamne, Dumnezeul meu. În ce chip dorește cerbul izvoarele apelor, aşa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeul meu. Însetat este sufletul meu de Tine, Dumnezeule cel viu! Ajută-mă să mă ridic și acum, ajută-mă să vin spre Tine. Nu mă lăsa să fiu scăldat în lacrimi și în dureri. Tu ești Dumnezeul meu. De faptele Tale eu mi-am adus aminte cu bucurie, când treceam în mulțime spre casa Ta, Doamne, Dumnezeul meu. În glas de bucurie şi de laudă eram şi în sunet de mare sărbătoare. Ajută-mă să fiu al Tău. Amin.

 

Rps. 111 – 40

Doamne, Dumnezeul părinților mei, Binecuvântat ești din veac în veac. Ajută-mă Doamne! Ajută-mă şi mă scoate cu bine din răul pe care mi l-au făcut mie toți dușmanii mei. Întru aceasta am cunoscut că m-ai ajutat, că nu ai lăsat să se bucure vrăjmaşii mei de necazul meu, și m-ai sprijinit şi m-ai întărit, pentru că ai văzut și ai cunoscut nerăutatea sufletului meu. Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a mâncat cu mine pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul său. Cuvânt nelegiuit a spus el împotriva mea, zicând: «Nu zace, oare? Nu se va mai scula!» Iar de venea să mă vadă, minciuni grăia, și în inima lui își aduna fărădelege, apoi ieșea afară şi grăia împotriva mea. Împotriva mea șoptea cu toţi vrăjmaşii mei, și împotriva mea rele gândeau de mine. Și m-au grăit ei de rău zicând: «Când va muri şi va pieri numele lui?» Dar eu am strigat către Tine, Doamne, și Te-am chemat să mă miluiești, și să vindeci sufletul meu, dacă am greşit eu Ţie. Ridică-mă, Doamne, din patul durerii mele și din așternutul bolii mă scoate, și mă întărește pe mine cu puterea Ta. Păzește-mă, Doamne, și îmi dă viață și mă fericește pe acest pământ și nu mă lăsa în puterea bolilor. Caută spre mine și nu mă lăsa să fiu sărac şi sărman sau pribeag printre dureri și suferințe care nu au leac. Apăra-mă, Doamne, și mă întărește! Amin.

Mărire…

 

Rps. 112 – 39

   Doamne, Tu ești Ajutorul meu, şi Apărătorul meu, Dumnezeul meu cel bun! Te rog apleacă-Te spre mine și ascultă-mi glasul rugăciunii mele, și fă să se întoarcă înapoi fără de putere şi să se rușineze toți cei ce-mi voiesc mie rele. Să fie rușinați îndată cei ce-mi pun curse mie. Să se bucure şi să se veselească de Tine, Doamne, toţi cei care Te caută în adevăr şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: «Mărit să fie Domnul!» Că eu fără de Tine, Doamne, sărac sunt şi sărman, ajută-mă și nu mă părăsi. Să fie fără de puteri și rușinați să fie şi înfruntați deodată cei care caută sufletul meu, ca să-l ia pe el. Bine voiește ca să mă scoți din necazul meu, Doamne, spre ajutorul meu ia aminte. Necazurile mele să nu le lași să se înmulțească, nici să slăbească în mine inima mea. Că m-au împresurat rele, cărora nu este număr, m-au ajuns fărădelegile mele şi n-am putut să văd și să pricep ceea ce este bine și ceea ce este rău. Te rog să nu îndepărtezi îndurările Tale de la mine. Mila Ta şi adevărul Tău pururea să mă sprijinească. Nu am ascuns bunătatea Ta şi adevărul Tău nu l-am tăinuit în adunare mare. Dreptatea Ta eu nu am ascuns-o în inima mea, iar adevărul Tău şi toate minunile Tale eu le-am spus înaintea tuturor. Bine am vestit eu dreptate în adunare mare, iată buzele mele nu le voi opri, Doamne, că Tu ai cunoscut inima mea. Mult bine mi-ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, şi nu este om care să cunoască gândurile Tale. Jertfă şi prinos, nu ai voit, dar trup mi-ai întocmit. Ardere de tot şi jertfă pentru păcat nu ai cerut. Atunci am zis: «Iată vin! În capul cărții e scris despre mine. Eu doresc să fac voia Ta, Dumnezeul meu, și aceasta am dorit în inima mea». Așteptând, Te-am aşteptat pe Tine, Doamne, şi Te-ai aplecat spre mine. Ai auzit glasul rugăciunii mele, și în pace m-ai scos din groapa ticăloșiei mele şi din tina noroiului în care mă afundam, şi ai pus pe piatră picioarele mele, şi ai îndreptat paşii mei. Şi ai pus în gura mea cânt nou, cântarea bucuriei și a împlinirii binecuvântării vieții mele. Vedea-vor mulţi şi vor pricepe şi vor nădăjdui în Tine, Doamne. Fericit e omul, a cărui nădejde este în Numele Tău. El nu va umbla după puterile amăgitoarea nici după deșertăciunile cele mincinoase, ci înspre Tine el va privi. Doamne, Dumnezeul meu, fii cu mine în veac. Amin.

 

Rps. 113 – 38

   Ajută-mă să Te găsesc mai înainte de a mă duce şi de a nu mai fi. Ajută-mă, acum! Lacrimile și frământările mele, care mă topesc, nu le trece cu vederea, că trecător sunt eu pe acest pământ ca toţi părinții mei. Auzi și rugăciunea mea, Doamne, şi cererea mea ascult-o! Cu mustrări pentru ale sale greșeli l-ai pedepsit pe om, şi ai subțiat ca pânza de păianjen viața lui. În deșert se tulbură tot pământeanul. Te rog păzește-mă cu puterea inimii Tale. Depărtează de la mine bătăile cele rele. Amuțit-am şi n-am deschis gura mea, că Tu eşti Cel care m-ai făcut pe mine. Din toate fărădelegile mele izbăveşte-mă acum, și de ocară în fața celui fără de minte nu mă lăsa să ajung. Că Tu ești bucuria mea, Tu, Doamne, ești izvorul vieții mele. Cu palma Ta ai măsurat zilele mele, şi statul meu ca un nimic e înaintea Ta. Toate sunt deşertăciuni. Un vis e toată viața mea pe acest pământ. Ca o umbră trece tot omul, în zadar se tulbură, în zadar se înalță că iarăși în țărână se coboară. El strânge comori mari, dar nu știe pentru cine le adună. Fă-mi, Doamne, cunoscut și sfârșitul meu şi arată-mi numărul zilelor mele, să știu care este, ca eu să pot pricepe ceea ce îmi lipsește împlinirii mele pe acest pământ. Întărește-mi inima mea înăuntrul meu că s-a înfierbântat şi în cugetul meu pune a Ta pară de foc sfânt, viu și curățitor. Amuțit-am şi m-am smerit şi nici de bine n-am grăit şi inima mea s-a plecat în fața Ta. Ajută-mă să păzesc binele și să nu greșesc eu cu inima și cu limba mea. Mântuiește-mă, Doamne! Amin.

Rps. 114 – 37

   Doamne al mântuirii mele, Te rog nu mă lăsa, Dumnezeul meu, nu Te îndepărta acum de la mine, ci vino în ajutorul meu. Oprește-i pe toți cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, nu îi lăsa să mă defăimeze, că eu aș vrea să urmez bunătatea Ta. Să nu-i lași, Doamne, să se întărească mai mult decât mine, nici să se înmulțească cei ce mă urăsc pe nedrept. Tot ceea ce am greșit eu îți mărturisesc, şi mă îngrijesc acum, așa cum pot, să îmi îndrept mulțimea greșelilor mele, că eu spre Tine am nădăjduit. Auzi-mă Tu Doamne, Dumnezeul meu, și nu îi lăsa pe cei răi să se bucure de mine. Când eu sunt obosit și slab, când se clatină picioarele mele, Te rog, vino și fii cu mine, păzește-mă și mă ține în putere. Că mulți sunt cei ce caută sufletul meu, nu îi lăsa, Doamne, să îmi facă mie rele. Deşertăciuni ei au pe limba lor şi vicleșuguri toată ziua cugetă împotriva mea. Inima mea s-a tulburat, tăria mea mă părăsește şi lumina ochilor mei se stinge încet, şi nu mai e cu mine. Necăjitu-m-am şi m-am smerit, strigat-am în suspinul inimii mele: Doamne, înaintea Ta eu am pus toată durerea mea, şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. Că toate ale mele s-au umplut de ocări şi nu mai aflu vindecare în trupul meu. Te rog Doamne, nu mă certa. Că săgețile durerii s-au înfipt în mine, şi peste mine a venit urgie grea. Dă-mi iar vindecare în trupul meu! Dă-mi viață în oasele mele! Iartă-mi greșelile și fărădelegile și nu le lăsa ca o sarcină grea peste capul meu. Nu lăsa să se împuțească şi să putrezească rănile mele în faţa nepriceperii mele. Sub chinul greu, gârbovit până la pământ nu mă lăsa să zac. Mâhnirea să nu mă poată birui. Fii cu mine și ajută-mă să mă întorc în firea cea bună a mea. Iartă-mă și mă ajută! Dă-mi iarăși liniștea, puterea și sănătatea mea. Amin. Amin. Amin.

Mărire…

Catisma  XVI  –  V

 

Rps. 115 – 36

 În Tine, Doamne, e mântuirea mea. Tu ești Apărătorul meu în vreme de necaz. Tu ești Ajutorul meu! Tu ești Izbăvitorul meu! Scoate-mă și acum din mâna celor răi, şi nu mă lăsa să fiu de izbeliște în mâinile lor, că Tu ești nădejdea mea! Cei fără de lege pier în cursa inimilor lor, şi urmașii lor se risipesc fără de urmă. Nu mă lăsa să fiu cuprins de soarta lor. Fii cu mine, Doamne, și mă ajută să am în inima mea bunătatea şi să caut cu vorba mea buna înțelegere, pacea și dreptatea, că urmași mulți are omul făcător de pace pe acest pământ. Iar drepții vor moșteni pământul şi vor locui în veacul veacului pe el. Gura celui drept grăiește înțelepciune şi limba lui rostește adevăr. Legea lui Dumnezeu este mereu în inima lui, şi nu se vor poticni vreodată pașii săi. Pândește omul rău pe cel drept, şi caută să îl prindă și să îl piardă pe el. Dar eu știu că Tu, Doamne, nu lași soarta dreptului în mâinile celui rău. Eu știu că Tu nu lași judecata lui nedreaptă să își arunce osândirea sa asupra celui bun. Întărește-mă să Te aștept pe Tine, Doamne, și să păzesc în toate calea Ta. Învață-mă să fac bine și să moștenesc pământul meu în pace și în tihnă. Cei răi se sting, Te rog să nu mă faci părtași la soarta lor. Văzut-am pe cel fără Dumnezeu mândrindu-se şi înălţându-se precum cedrii Libanului. Şi am trecut şi iată nu era, şi l-am căutat pe el şi nu s-a mai aflat locul lui. Doamne, nu mă lăsa să mă sting în puterea vieții ca și el. Cei fără de lege se pustiesc şi seminţia celor răi se stinge înaintea ochilor lor. Iar Tu, Doamne, iubeşti judecata şi ești străjer de neclintit în inimile celor binecuvântați ai Tăi, fă să fiu și eu unul dintre ei, și în veac voi fi păzit împreună cu tot neamul meu. Ajută-mă să mă feresc de rău şi învață-mă să fac mereu binele, şi voi fi viu în veacul veacului. Toată ziua dreptul miluieşte şi împrumută, şi seminţia lui este binecuvântată în veac. Tânăr am fost şi prin multe am trecut, dar nu am văzut pe omul cel bun să fie părăsit de Tine, Doamne, nici seminţia lui cerșind pe pământ. Iar pe cei răi i-am văzut pierind la fel ca și fumul cel purtat de vânt. Îndată ce s-au înălțat s-au stins, că fum sunt ei și fugă după vânt. Împrumută şi nu dau înapoi, iar dreptul se îndură şi dă. Cei ce binecuvintează, în pace moștenesc pământul. Cei ce pururea blestemă, în blestemul lor cel greu se sting cu toate cele ale lor. Doamne, călăuzește-mi pașii și ajută-mă să fiu bun şi calea mea în pace o păzește. De voi cădea, ajută-mă să mă ridic, și nu lăsa să fiu zdrobit în vreun chip. Întărește-mi viața mea. Păzește-mă să nu fiu rușinat și umilit în vremea cea grea a încercării mele. Nevoile și neajunsurile nu le lăsa să-mi atingă viața mea. Că Tu cunoști toate căile mele şi moștenirea mea în veac va fi doar din binecuvântarea Ta. Cel rău pândește pe cel drept şi el scrâșnește asupra lui cu dinţii săi. Iar Tu râzi de el, că mai înainte Tu vezi cum vine ziua răsplătirii lui. Sabie au scos cei răi, întins-au arma lor ca să doboare pe cel drept, ca să junghie pe cel bun la inimă. Dar sabia lor în inima lor a intrat și îi rănește, şi armele lor în mâinile lor se frâng. Că mai bun este puținul celui drept, decât bogăția cea multă a celor răi. Că viața celor plini de răutăți se stinge în dureri și piere totul lângă ei. Doamne, ajută-mă să nu fiu unul dintre ei. Cu cei blânzi să fiu și să moștenesc pământul, şi cu ei să trăiesc în mulţimea păcii Tale. Şi încă puţin şi știu că nu va mai fi cel rău, şi vei căuta locul lui şi nu-l vei afla. Că cei care viclenesc de tot vor pieri, iar cei care Te ascultă pe Tine, Doamne, vor moșteni pământul. Fii cu mine și mă ajută să îmi părăsesc mânia, să las iuțimea și să nu caut să viclenesc în veac. Supus ajută-mă să îți fiu, să știu cum să Te rog în fiecare clipă, să nu râvnesc la sporul celui rău, și după cel care face nelegiuirea să nu umblu niciodată. Apără pacea, dreptatea şi judecata mea. Dacă sunt bune, ca lumina de amiază, așa să fie și să strălucească. Împlinește dorința cea bună a inimii mele și ajută-mă să nu râvnesc la cei care viclenesc și să nu-i urmez pe cei ce fac fărădelegea. Căci ca iarba în curând se vor usca, şi ca verdeața ierbii degrabă ei vor trece. Înțelepțește-mă să nu mă las atras de amăgirea strălucirii lor, ci în pacea binecuvântării Tale eu să mă odihnesc și să trăiesc mereu. Amin.

Mărire…

Rps. 116 – 35

   Înaintea Ta să cadă acum toți cei ce lucrează fărădelegea! Izgoniți să fie de la fața Ta şi din viața mea! Să nu lași, Doamne, să vină peste mine puterea celui îngâmfat și fala celui mândru, nici mâna celui rău să nu se poată ridica vreodată asupra mea. Fii cu mine, Doamne, și revarsă mila Ta peste toată viața mea. Ajută-mă să Te cunosc și să trăiesc în pace înaintea Ta, urmând dreptatea și bunătatea. Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta eu am văzut lumina. Fă să se înmulțească peste mine harul cel de sănătate ziditor. La umbra aripilor Tale, în pace, ajută-mă să viețuiesc. Satură-mă din bunătățile casei Tale, şi din izvorul desfătării Tale adapă setea sufletului meu. Tu ești izvor de viață pentru tot ce este viu. Dreptatea Ta este precum munții cei înalți, de neclintit, iar judecăţile Tale sunt de nepătruns precum adâncul cel mare. Stăpâne al Puterilor, în ceruri este slava Ta şi adevărul Tău. Necredința călcătorului de lege îmi spune inimii mele că nu este în el adevăr. Singur el se amăgește în ochii săi, când zice că ar fi urând fărădelegea. Pentru că el fărădelege și vicleșug are în gând și în graiurile gurii lui, şi nu vrea să priceapă ca să facă bine. Fărădelege a gândit în așternutul său, în calea cea bună nu a stat şi de răutatea sa nu s-a despărțit. Ajută-mă să nu mă însoțesc cu el și nici să-i fiu părtaș în vreun chip. Păzește-mă de tot ceea ce este rău și nu mă părăsi. Amin.

 

Rps. 117 – 34

   Să se bucure şi să se veselească cei care îmi voiesc binele și împlinirea mea, şi să zică: Mărit să fie Domnul, Cel care dorește pacea fiilor Săi! Iar limba mea să vestească bunătatea și dreptatea Ta. Rușinați şi înfruntați să fie deodată cei care se bucură de necazurile mele și să nu aibă putere cei care cu ocară se laudă împotriva mea. Să nu poată spune întru inimile lor: «Bine, bine, sufletului nostru», nici să zică: «L-am înghițit pe el». Ajută-mă cu puterea Ta, Doamne, Dumnezeul meu. Ia aminte Doamne, spre ajutorul meu şi spre cumpăna mea cea grea și mă apără cu mâna Ta. Privește, Doamne, înspre mine și mă ajută, să nu taci înaintea dușmanilor mei, nu Te depărta de la mine. Că ei de pace îmi grăiau, însă asupra mea vicleșuguri cugetau. Lărgitu-şi-au ei împotriva mea gura lor, strigat-au: Bine, bine, văzut-au ochii noştri. Să nu-i lași să se bucure de mine pe cei care mă dușmănesc, nici pe cei care mă urăsc în zadar şi îmi fac semn cu ochii lor, semn de dispreț spre inima mea. Împotriva mea s-au veselit şi s-au adunat, adunatu-s-au ei împotriva mea cu bătăi şi n-am știut, risipiți au fost ei şi nu s-au căit. M-au ispitit cu batjocură și greu m-au batjocorit și au scrâșnit împotriva mea cu dinţii lor. Doamne, apără-mi sufletul meu de viclenia lor, păzește-mă cu putere mare, că lauda Ta este mereu în gura mea. Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate al meu aşa de bine m-am purtat cu ei, ca şi cum aş fi jelit şi m-aş fi întristat, aşa m-am smerit. Oprește-i, Doamne, pe cei care vor să îmi facă mie strâmbătate, luptă Tu împotriva celor ce se luptă cu mine. Scoală-Te întru ajutorul meu, şi închide calea celor ce mă prigonesc și îmi vor rău. Spune sufletului meu: «Mântuirea ta sunt Eu!» Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi cei care caută sufletul meu, și să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei care gândesc rău de mine. Ca praful în faţa vântului așa să fie lucrarea lor şi îngerul Tău să-i oprească. Să fie calea lor înspre mine întuneric şi alunecare, şi îngerul Tău, Doamne, să-i stăvilească. În zadar au ascuns de mine groapa lațului lor, în deșert au ocărât sufletul meu. Să vină peste ei cursa pe care au ascuns-o mie, să-i prindă pe ei, şi chiar în lațul lor să cadă și să se smerească, să vadă și să înțeleagă ei lucrarea vicleniei lor. Iar sufletul meu să se bucure de Tine, Doamne, și să se veselească acum de mântuirea Ta. Toate oasele mele să poată spune în acest ceas: Cine este asemenea Ţie, Doamne? Că Tu ești Cel care izbăvești pe cel drept din mâna celor mai tari decât el, şi pe cel sărac şi pe sărman îi aperi cu brațul Tău. Martori nedrepți au grăit împotriva mea şi de cele ce nu știam m-au întrebat. Răsplătitu-mi-au mie rele pentru cele bune, şi ei au vrut să vlăguiască sufletul meu. Iar eu, când ei mă supărau, m-am plecat în fața Ta şi am smerit cu post sufletul meu şi toată rugăciunea mea spre Tine, Doamne, s-a înălțat. Tu ești puterea mea, Tu ești, Domnul Dumnezeul meu cel bun și Binecuvântat. Tu ești Apărătorul meu, protecția și pacea mea. Fie voia Ta în veac. Amin.

Mărire…

 

Rps. 118 – 33

Ajută-mă să Te cinstesc în Duh și în Adevăr. Păzește sufletul meu să nu rătăcească pe căi de amăgire și de răutăți. Doamne, mântuiește-mă pe mine împreună cu cei binecuvântați ai Tăi. Moartea celor păcătoşi este cumplită, iar cei care îl urăsc pe cel drept se risipesc și pier cu tot cugetul lor cel rău. Multe au fost necazurile celui drept, dar din toate l-ai scos pe el Doamne. Tu îi păzești vii toate oasele lui, nici unul din ele nu se va zdrobi. Aproape ești Doamne, de cei curați la inimă, şi pe cei smeriți cu duhul îi vei mântui. Strigat-a dreptul şi i-ai auzit glasul lui, şi din toate necazurile sale l-ai izbăvit. Că ochii Tăi, Doamne, spre cel bun și drept privesc şi urechile Tale la rugăciunea inimii lui se pleacă. Iar cercetarea Ta este spre cei ce fac rele, ca să ridici de pe pământ puterea răutății lor. Fereşte-mă, Doamne, de tot răul şi ajută-mă să fac binele, să caut pacea şi să o urmez pe ea. Oprește-mi Tu limba de la rău şi buzele mele să nu grăiască vicleșug. Cine sunt eu în fața Ta, Doamne, ca să îți pot cere Ție dar de viață și zile bune? Iată eu vin în fața Ta și ascult adevărul Tău și caut după puterea mea să pricep învățătura Ta. Ajută-mă, Doamne! Că cei răi au sărăcit şi au flămânzit, și agoniseala lor și neamul lor s-au risipit. Iar cei care Te caută pe Tine, Doamne, nu s-au lipsit de bine și de binecuvântare în veac. Ajută-mă să pot gusta şi să pot vedea cât de bun ești Tu, Doamne, fericit este cel care nădăjduiește în Tine. Îngerul Tău stă strajă împrejurul celor ce Te iubesc pe Tine, şi-i va izbăvi pe ei din toate necazurile și din toate încercările lor. Cel drept a strigat şi Tu l-ai auzit pe el şi din toate necazurile lui l-ai scos cu bine și l-ai întărit. Ajută-mă și pe mine să mă apropii de Tine şi să mă luminez. Faţa mea să nu se rușineze înaintea Ta. Căutatu-Te-am pe Tine Doamne, Dumnezeul meu, căutatu-Te-am şi Tu m-ai auzit, şi din toate necazurile mele m-ai scos cu putere. Cinstit ești, Doamne, în inima mea, înălțat este Numele Tău în cânt de mulțumire de buzele mele. În Tine se bucură sufletul meu, auzi-vor cei blânzi şi ei se vor veseli. Bine Te voi cuvânta, Doamne, Dumnezeul meu, în toată vremea, lauda Ta este și va fi mereu în gura mea. Binecuvântat ești, Doamne, în veac. Amin.

Rps. 119 – 32

Sufletul meu Te așteaptă, Doamne, că Tu ești ajutorul şi Apărătorul meu. În Tine se odihnește inima mea, şi în Numele cel sfânt al Tău eu îmi găsesc împlinirea bucuriei vieții mele. Fie Doamne, mila Ta spre mine, precum am nădăjduit şi eu întru Tine. Ochii Tăi, Doamne, privesc mereu spre cei care Te cinstesc pe Tine, spre cei ce nădăjduiesc în dragostea inimii Tale. Tu din moarte scoți sufletele lor, şi pe ei îi hrănești în zilele lor grele. Nu se mântuieşte cel puternic cu oștire multă şi nici cel tare nu se va izbăvi cu mulţimea tăriei lui. Amăgire este toată puterea brațului celui zidit din lut. Fericit este neamul căruia Tu îi ești Dumnezeul lui, poporul pe care l-ai ales de moștenire Ție. Din cer ai privit Atotputernice, văzut-ai pe toţi fiii oamenilor. Din locașul Tău, cel gata, privit-ai spre toţi cei ce locuiesc pământul. Tu ai zidit inimile tuturor, și Tu pricepi toate lucrurile lor. Tu, risipești uneltirile celor puternici ai pământului, spulberi gândurile cele rele ale lor şi le împrăștii ca pleava în puterea vântului. Legea Ta rămâne în veac, gândurile inimii Tale, din neam în neam. De Tine ascultă tot pământul, şi de Tine se minunează toţi locuitorii lumii. Că Tu ai zis şi s-au făcut, Tu ai poruncit şi s-au zidit toate. Tu, Doamne, ai pus în vistierii adâncurile. Tu ai adunat ca într-un burduf apele mării. Prin Cuvânt ai zidit cerurile, şi în Duhul gurii Tale stă toată puterea vieții și a mișcării lor. Tu iubești bunătatea și judecata, de frumusețea Ta se bucură tot ceea ce este în cer și în tot pământul. Că viu și drept este Cuvântul Tău, şi toate lucrurile Tale spre bine sunt zidite. Bucurie mare ai făcut celui drept, celui bun i-ai dat binecuvântare și nu l-ai lipsit de tot binele. Cânt nou s-a născut în inima sa, cânt nou, cânt frumos, cu glas de bucurie. În lauda inimii se zidește pacea sufletului și în bucurie se înalță mulțumirea celui care Te cunoaște pe Tine. Revarsă și în inima mea puterea dragostei și a înțelepciunii Tale. Zidește în toate cele dinlăuntrul meu armonia zidirii Tale și le întărește în sănătate. Fii cu mine în toate zilele vieții mele și mă ajută să îmi drămuiesc bine toate ale mele ca să mă pot purta, sănătos, pe picioarele mele până la ultima mea suflare. Învrednicește-mă de o viață fericită, fără necazuri, fără tulburări și fără de durere. Binecuvintează-mi bătrânețile mele cu înțelepciune și mă ferește de senilitate și de hainele cele grele ale neputinței. Fii Doamne, mereu cu mine. Amin.