Depresia și tulburările anxioase

Depresia este trăirea care distorsionează percepția minții noastre, schimbând dacă poate toată scara valorilor ei. Depresia se apropie de noi pe cărările oboselii și ale epuizării noastre. Ea schimbă tot ceea ce a fost și tot ceea ce este, în non sens sau în sens de vinovăție, în anxietate, în frică, în senzații de neputință, etc. Depresia atinge și secătuiește frumusețea oricărei trăiri și o transformă în pustiu, în întunecime, în stare de frică și anxietate, în stare de ne putință și de disconfort, în moleșeală și în zădărnicie.

Depresia afundă toată ființa celui atins de ea într-o lume paralelă cu cea reală. Acea lume amorțește și ucide tot ceea ce mai rămâne viu în noi. Gândul de non sens pune stăpânire pe întreaga minte și îi contaminează astfel percepția. Depresia ne poate duce până la gesturile și la trăirile cele mai extreme. Orice fel de dialog al minții noastre cu aceste gânduri depresive este fatal. Ele sunt lipicioase ca și smoala și tot ceea ce ele ating, ele duc instant în stări de cădere interioară, și ne aruncă în lumea neputințelor. Ele închid orice cale de întoarcere a trăirilor noastre înapoi în real.

Depresia creează o nouă lume. Această lume paralelă cu cea reală este doar în interiorul celui prins de vraja ei. Din ea vezi și nu vezi. În ea ești ținut prizonier cu puține porți reale de scăpare. Cum totul în depresie este construit de noi și de puterile noaste, ea este ca și o boală autoimună în care doar mintea poate să se reseteze și să se reeduce pentru a citi și a vedea corect realitatea care o înconjoară.

Iluzia unui salvator din exterior, iluzia că am pierdut ceea ce meritam sau ceea ce noi credeam că este al nostru, vinovăția, iluzia că am fost împinși în depresie de alții, iluzia că am fost condamnați de alții la suferințe și la nedreptățiri, așteptarea întoarcerii celui care ne-a trădat sau ne-a folosit, așteptarea întoarcerii celui care ne-a părăsit, pierderea faimei, a locului și a poziției sociale, pierderea gustului a tot ceea ce a fost și a tot ceea ce este frumos și bun, căderea din piramida pe care am urcat, așteptarea pastilei magice, … etc., sunt unele din trăirile care hrănesc și țin în putere stările depresive și ne leagă în lumile cele amare ale durerilor interioare. Toate acestea sunt pietre de poticneală puse de noi înșine în calea vindecării și a trezirii noastre. Ieșirea din acest labirint al minții și al trăirilor noastre se poate face dacă vrem cu adevărat, dacă suntem dispuși să ne punem în discuție în fața realității și dacă vom face pașii reali în acest sens. Așteptările sunt zadarnice. Este bine să evităm drumurile care ne duc spre depresie. Este bine să nu confundăm aceste drumuri cu depresia în sine.

În general cele ce duc spre depresie pot fi: oboseala dusă până la epuizare, consumul nervos dus la epuizare, stresul cotidian, anxietatea cu diversele tensiuni interioare nerezolvate, evenimente grele pline de negativitate din care mintal nu mai putem ieși, dereglări la nivel hormonal, consum de substanțe și medicamente care pot da stări depresive, alimentație nesănătoasă, răniri interioare, așteptări ale diverselor împliniri, etc. Pe aceste drumuri este indicat să nu stăruim ci să ieșim cât mai repede din ele.

Când ești atins, cuprins sau stăpânit de aceste trăiri, zi cât de des poți:
Iisuse, Domnul meu și Dumnezeul meu eu te chem în ajutor!

Apoi în ziua din săptămână în care ești născut (luni, marți, miercuri…) începe un drum de rugăciune de 7 săptămâni, și zici rugăciunea Tatăl nostru de 21 de ori în fiecare zi, astfel:

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie împă-răţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă, dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, și ne iartă nouă fărădelegile noastre și ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm celor ce ne-au greșit nouă, și ne iartă nouă datoriile noastre, la fel precum şi noi le iertăm datornicilor noștri, și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău.
Iartă-mă, Doamne, și mă ajută. Fii cu mine și mă luminează. Ajută-mă să ies cu bine din stările cele tulburi ale minții și ale trăirilor mele. Ajută-mă și fă să reînvie în mine bucuria vieții și sensul ei aici pe acest pământ.

Că a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi zici zilnic, o dată,
Rugăciunea ce urmează, iar în ziua din săptămână în care ești născut zici această rugăciune de 3 ori astfel:

O dată în gând, a doua oară în șoaptă, iar a treia oară cu glas lin.

Rugăciune pentru ieșire din depresie

Păzește-mă, Doamne Părinte, Iisuse și Duhule Sfinte, păzește-mă să nu intre gând rău în mintea mea. Păzește-mă să nu intre gând de tulburare pe ușa inimii mele. Apără-mă de gândul cel întunecat. Apără-mă de gândul cel de nestăpânit și nu îl lăsa să intre în casa inimii mele. Păzește-mă în Lumină. Apără-mă de anxietate și de a depresiei întunecime. Oprește lucrarea cea tulburătoare să nu îmi dărâme trupul meu de pe picioare. Oprește-o și nu-i îngădui să-mi dărâme locașul inimii mele. Nu o lăsa să-mi facă din sufletul meu o ruină fără sclipire de viață în el. Păzește-mi bucuriile vieții și nu îngădui, Doamne, să se împrăștie sub ochii mei precum se împrăștie și se spulberă praful în fața vântului. Apără-mi împlinirile vieții mele. Întărește-le să nu se clatine sau să se tulbure. Fii cu mine și oprește, Doamne, neputința ce vrea să mă cuprindă. Desprinde-o de toate cele ale mele. Nu o lăsa să mă ia. Nu o lăsa să mă aplece spre mormânt.

Tot ceea ce a fost frumos în viața mea, fă, Doamne, să reînvie, și nu îngădui să se topească precum apa care intră în pământ fără de urmă, nu îngădui să se stingă sau să piară frumosul vieții mele. Ajută-mă, că numai Tu, Atotputernice, poți să mă aduni și poți să mă ridici din cele strivite și din cele greu atinse ale trăirilor inimii mele. Risipește mâhnirea și tristețea și nu le lăsa să mă atingă sau să mă cuprindă cu puterea lor. Te rog nu le lăsa, că sunt ca pânza de păianjen. Ajută-mă să nu mă atingă, nici să mă lege precum păianjenul își leagă prada sa, fără să-i lase cale de scăpare. Te rog nu mă lăsa să pier legat în lanțurile cele nevăzute ale întristărilor inimii mele. Întărește-mi pacea sufletului.

Păzește-mi lumina visurilor mele și nu o lăsa să se topească în frica cea rece ce vrea să mă cuprindă. Ajută-mă, Părinte, Iisuse și Duhule Sfinte și nu lăsa sufletul meu să se chinuie fără de putere. Arată-mi a mea cale de ieșire din amarul trăirilor ce vor să mă doboare. Nu mă lăsa să fiu închis în lumea însingurării mele. Fii cu mine și mă ajută să nu-mi pierd ultima putere. Întărește-mă să nu ajung să-mi pierd ultima speranță. Ajută-mă să mă regăsesc în Duh și în Adevăr. Ajută-mă să aflu calea de ieșire din temnița cea tristă, rece și amară în care este prins sufletul meu. Că totul pare a fi o mare neputință ce vrea să mă împresoare, o apă tulbure, tulburătoare, o lume care e amară, o mlaștină fără ieșire, o lume ce vrea să mă doboare, o mână nevăzută ce încearcă să mă prindă și să mă țină în mâhnire, o negură ce vrea să-mi ia orice putere, o lume a neputinței care încet în neființă încearcă să mă afunde. Dă-mi, Doamne, înțelepciune și putere.

Dă-mi iarăși sensul vieții mele pe acest pământ și nu mă lăsa să mă zbat ca un nebun fără pricepere în locurile vlăguirii mele. Ajută-mă să nu mă învârt fără de rost în cercul vicios al neîmplinirilor mele. Scoate-mă cu bine din bucla logică a minții tulburate și nu mă lăsa să rămân prizonier al gândurilor rele. Acolo unde pas cu pas și pic cu pic se irosește viața mea într-un non sens care îmi spulberă orice speranță, acolo, Doamne, pune a Ta Lumină și a Ta Înțelepciune și mă ajută să mă regăsesc în toate cele bune ale vieții pământești. Ajută-mă să-mi regăsesc odihna cea firească a trupului, a ochilor, a minții și a sufletului meu. Ajută-mă să nu mă sting în tulburarea, care face ca nimic să nu mai fie pentru mine cu rost pe acest pământ. Nu mă lăsa să mă afund în lumea ei, acolo unde nu mai este nici bucurie, nici trăire, nici rude, nici semeni, nici prieteni, nici cei apropiați, nici o valoare a trăirii, nici o mângâiere, nici o cale de ieșire, decât obsesia cea plină de frici și de anxietăți ce cheamă în mintea și în ființa mea, puteri ce nu au nume și nici chip, și-mi dau fiorii înspăimântători ce vor să îmi așeze totul în mormânt. Ridică-mă, cu a Ta putere din iadul suferinței la care nu-i mai văd hotarul. Pune, Doamne, lumina vieții Tale peste întunericul din mine. Apără-mă de puterile întunecate, care vor să mă țină rob în lumile lor. Nu mă lăsa pradă în lumea lor unde vor în fiecare clipă să pustiască toată viața mea. Te rog, Doamne, scoate-mă din mâhnirea mea și din lumile de durere. Vindecă rănile sufletului meu și dă-mi, Părinte, Iisuse și Duhule Sfinte, dă-mi Lumină și Viață. Păzeşte-mă să nu fiu omorât de puteri care vor să mă țină rob în rătăcirea minții și în puterile cele rele ale fricilor. Ridică-mă acum din suferință. Sfințește-mă de şapte ori. În sânul meu pune odihnă. Lumină pune în ochii mei și fii cu mine, Dumnezeul meu. Că iată eu îmi pun acum în fața Ta toată neputința și toată durerea mea.

Toate întristările și toate chinurile cele mari ale sufletului meu le aduc înaintea Puterilor Tale și Te rog să le risipești din viața mea. După puterea mea încerc să Te aud atâta cât mai pot. O șoaptă vie aș vrea să mă trezească și glasul Tău și pasul Tău încerc să-l văd și să-l ascult și să-l urmez cu tot ce a mai rămas cu vlagă vie în mine. Cer ajutorul Tău. Fii iar cu mine și nu mă părăsi, chiar dacă eu de multe ori Te-am părăsit. Te rog ajută-mă să nu mai rătăcesc departe de Tine, departe de mine, departe de cei dragi ai mei, departe de semeni, departe de tot ce este viață și binecuvântare în această lume. Ajută-mă să îmi revin în fire. Ajutorul Tău este Lumina Vieții și tăria pe care Tu, cu atâta măiestrie, ai pus-o în clipa zămislirii mele în mine. Așează iar Lumina Vieții și tăria ei în toate cele dinlăuntrul meu. Fii iar acum, aici, cu mine. Îmbracă-mă în Tine și în puterea Ta. Îți mulțumesc, Doamne,
Domnul meu și Dumnezeul meu!
Îți mulțumesc neîncetat!
Amin. Amin. Amin.

Rugăciuni pentru un apropiat căzut în depresie

Când vrei să ajuți un apropiat
căzut în depresie, zi cât de des poți:

Iisuse, Domnul meu și Dumnezeul meu eu te chem în ajutorul meu și în ajutorul lui (N), ajută-ne și îl/o scoate acum cu bine din toată suferința sa.

Apoi în ziua din săptămână în care e născut (luni, marți, miercuri…) începe un drum de rugăciune de 7 săptămâni, și zici rugăciunea Tatăl nostru de 21 de ori în fiecare zi, astfel:

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie împă-răţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă, dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, și ne iartă nouă fărădelegile noastre și ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm celor ce ne-au greșit nouă, și ne iartă nouă datoriile noastre, la fel precum şi noi le iertăm datornicilor noștri, și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău.

Iartă-l/o, Doamne, pe (N) și îl/o ajută. Fii cu (N) și îl/o luminează. Ajută-l/o să iasă cu bine din stările cele tulburi ale trăirilor sale. Ajută-l/o și fă să învie iar în el/ea bucuria vieții pe acest pământ.

Că a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune pentru un apropiat pentru ieșire din depresie

Se zice zilnic o dată, iar în ziua din săptămână din care e născut/ă se zice această rugăciune de 3 ori astfel:
O dată în gând, a doua oară în șoaptă,
iar a treia oară cu glas lin.

Păzește-mă, Doamne Părinte, Iisuse și Duhule Sfinte, păzește-mă, Doamne, pe mine și pe (N) și nu lăsa să intre gând rău în mintea mea și în mintea lui/ei. Păzește-ne să nu intre vreun gând rău sau vreo tulburare prin inimile noastre. Apără-l/o, Doamne, pe (N) de gândul cel întunecat. Apără-l/o de gândul cel de nestăpânit și nu lăsa urgia sa să intre în casa inimii sale. Păzește-i sufletul în Lumină. Apără-i viața de depresie și de orice anxietate. Oprește-le lucrarea cea tulburătoare și nu o lăsă să îi dărâme trupul său de pe picioare. Oprește-le și nu le îngăduii să-i dărâme locașul inimii sale. Nu le lăsa să-i facă din sufletul său o ruină fără sclipire de bucurie în ea.

Păzește-i bucuriile vieții și nu îngăduii, Doamne, ca acestea să se împrăștie sub ochii săi precum se împrăștie praful în fața vântului. Apără-i împlinirile vieții sale. Întărește-le să nu se clatine. Fii cu (N) și nu îl/o lăsa să se tulbure. Oprește-i, Doamne, neputința și nu o lăsă să îl/o cuprindă.

Desprinde-o de toate cele rele ale sale. Nu le lăsa să îl/o ia. Nu le lăsa să îl/o aplece spre mormânt. Tot ceea ce a fost frumos în viața sa, fă, iar, să reînvie, și nu îngădui să se topească precum apa care intră în pământ fără de urmă. Nu îngădui să se stingă sau să piară frumosul vieții sale. Ajută-l/o, că numai Tu, Atotputernice, poți să îl/o aduni și poți să îl/o ridici din toate cele strivite și din cele greu atinse ale trăirilor inimii sale. Risipește mâhnirea din viața sa.

Oprește tristețea și nu o lăsa să îl/o atingă și să îl/o cuprindă cu puterea ei. Te rog nu o lăsa să-l/o atragă, că e ca pânza de păianjen. Ajută-l/o să nu îl/o atingă. Ajută-l/o să nu îl/o lege precum păianjenul își leagă prada sa, fără să-i lase cale de scăpare. Te rog, nu îl/o lăsa să piară legat în lanțurile cele nevăzute ale întristărilor inimii sale. Întărește-i pacea sufletului său. Păzește-i lumina visurilor sale și nu o lăsa să se topească în frica cea rece ce vrea să îl/o cuprindă. Ajută-l/o, Părinte, Iisuse și Duhule Sfinte și nu lăsa sufletul său să se chinuie fără de putere. Arată-i calea de ieșire din amarul trăirilor ce vor să îl/o doboare. Nu îl/o lăsa să fie închis/ă în lumea însingurării sale.

Fii cu (N) și îl/o ajută să nu își piardă ultima putere. Întărește-l/o să nu ajungă să își piardă ultima speranță. Călăuzește-l/o să se regăsească în Duh și în Adevăr. Ajută-l/o să afle calea de ieșire din temnița cea tristă, rece și amară în care este prins sufletul său. Că totul pare a fi o mare neputință ce tot mai mult îl/o împresoară, o lume grea tulburătoare, o mlaștină fără de ieșire, o lume ce vrea să îl/o doboare, o mână nevăzută care încearcă să îl/o prindă și să îl/o țină în mâhnire, o negură ce vrea să-i ia orice putere, o lume a neputinței care încet în neființă încearcă să îl/o afunde.

Dă-i, Doamne, înțelepciune și putere. Dă-i iarăși sensul vieții sale pe acest pământ și nu îl/o lăsa să se zbată ca un/o nebun/ă fără de pricepere în locurile vlăguirii sale. Ajută-l/o să nu se învârtă fără de rost în cercul vicios al neîmplinirilor sale. Scoate-l/o acum cu bine din bucla logică a minții tulburate și nu îl/o lăsa să rămân prizonier/ă a gândurilor rele. Acolo unde pas cu pas și pic cu pic se irosește viața sa într-un non sens care îi spulberă orice speranță, acolo, pune, Doamne, Lumină și Înțelepciune și îl/o ajută să se regăsească în toate cele bune ale vieții pământești. Ajută-l/o să își regăsească odihna cea firească, odihna trupului său, odihna ochilor, a minții și a sufletului său. Ajută-l/o să nu se stingă în tulburarea, care face ca nimic să nu mai fie pentru (N) cu rost pe acest pământ. Nu îl/o lăsa să se afunde în lumea însingurării sale, acolo unde nu mai este nici bucurie, nici trăire, nici rude, nici semeni, nici prieteni, nici cei apropiați, nici o valoare a trăirii, nici o mângâiere, nici o cale de ieșire, decât obsesii pline de frici și de anxietăți ce cheamă în mintea și în ființa sa, puteri ce nu au nume și nici chip, puteri ce dau fiorii înspăimântători ce vor să îi așeze totul în mormânt. Ridică-l/o, cu a Ta putere din iadul suferinței sale. Pune-i, Doamne, Lumina vieții peste întunericul ce vrea să îl/o doboare.

Fii cu (N) și îl/o apără de puterile cele rele, care vor să îl/o țină robit/ă în lumile lor. Nu îl/o lăsa pradă în lumea însingurării. Scoate-l/o cu bine din întristările sale. Vindecă-i îngerii sufletului său și dă-i, Părinte, Iisuse și Duhule Sfinte, dă-i Lumină și Viață. Păzeşte-l/o să nu fie omorât de puteri care vor să îl/o țină robit/ă în rătăcirea minții și în lumile cele rele ale fricilor. Ridică-l/o acum din suferință. Sfințește-l/o de şapte ori. În sânul său și în inima sa pune odihnă. Lumină pune în ochii săi și fii cu (N), că Tu ești Dumnezeul său. O șoaptă vie fă să îl/o trezească. Cer ajutorul Tău. Fii iar cu (N) și nu îl/o părăsi, chiar dacă el/ea de multe ori Te-a părăsit. Te rog ajută-l/o să se întoarcă în firea sa. Ajută-l/o să nu mai rătăcească departe de Tine, departe de sine, departe de cei dragi ai săi, departe de semeni, departe de tot ce este viață și binecuvântare în această lume. Ajută-l/o să își revină în fire. Ajutorul Tău este Lumina Vieții și tăria pe care Tu, cu atâta măiestrie, ai pus-o în clipa zămislirii sale în (N). Așează iar Lumina Vieții și tăria ei în toate cele dinlăuntrul său. Fii iar acum cu el/ea. Îmbracă-l/o iar în Tine și în puterea Ta. Îți mulțumesc, Doamne,

Domnul meu și Dumnezeul meu!
Îți mulțumesc neîncetat!
Amin. Amin. Amin.