Randuieli si Rugaciuni pentru cei Raposati

Rugăciune pentru un tânăr răposat

        Doamne, Dumnezeul cerului şi al pământului, Dumnezeul tuturor celor văzute şi nevăzute, Părinte al Vieții și al nemuririi, mare este durerea inimilor noastre și cutremurătoare sunt clipele pe care le-am trăit și încă le mai trăim. Tu ești bun cu tot omul și cu toată ființa, și drept și milostiv ești cu cei ce Te cheamă în ajutor. Deșertăciunea deșertăciunilor e viața noastră pe acest pământ. În zadar ne tulburăm când vedem și cugetăm la toată nestatornicia lumii în care noi trăim acum. În afară de Tine, Doamne, nimeni și nimic din lumea aceasta nu a putut până acum și nu poate să scape de moarte trupului său. Nimeni nu a putut să plătească preț de răscumpărare pentru viața sa, ca să rămână pe acest pământ totdeauna viu şi să nu vadă niciodată moartea trupului său.

Viața noastră este nestatornică în toate cele pământești. Fiecare vede că toți plecăm mai repede sau mai târziu, și toate le lăsăm aici. Mormântul este doar o poartă, dar mulți îl văd ca și o casă și mulți îl văd ca și un locaș al sfârșitului lor din neam în neam. Oricât s-a îmbrăca în purpură mormântul, când așezăm trupul cel fără de viață în el, pământul în tăcere îl primește și în pulbere desface pe toate cele puse în el. Perdeaua morții trupului, noi nu putem să o trecem și iar să ne întoarcem ca să înțeleagă și să ne chibzuim bine viața noastră pe acest pământ? Doar Tu vezi ceea ce ochiul nostru nu poate sau nu vrea să vadă de atâtea ori. De aceea, Doamne, Te chemăm acum pe Tine, în ajutorul și în apărarea noastră în aceste clipe grele ale durerii ce ne apasă. În tulburarea și în ceața neștiinței noastre ajută-ne și nu ne părăsi. Ca un nimic sunt anii noştri aici pe acest pământ şi viaţa noastră ca iarba câmpului vedem că trece. Ca zorii dimineții din mâna Ta se naște și înflorește. Ca ziua se scurge şi trece. Ca seara cade încet, și de multe ori, Doamne, în chip fulgerător ea se ia pe neașteptate, tăiată în frumusețea tinereţii, în puterea vieţii, și în clipa cea neașteptată de noi. Greu este de înțeles cum înaintea morții celei reci, nu este milă, nu este logică ce ar putea să stea în mintea noastră omenească. Ea nu privește spre nimeni și spre nimic și fără sentiment ea seceră și ne ia trupul și nu privește la tot ceea ce ea lasă plângând și sângerând în urma ei. Firul vieții trupești al oricărei ființe de pe acest pământ ea îl rupe când vrea şi în întunericul pământului, ca şi cum nu ar fi fost vreodată, ea îl topește.

Doamne, noi Te rugăm pentru (N), deschide ale Tale brațe, și îl/o primește în căldura și în îmbrățișarea lor, că a venit spre Tine și a plecat de aici din trupul său cel muritor. Ascultă-ne, Doamne. Ascultă-ne, Tată al nostru. Ascultă-ne această rugăciune. Și precum l-ai salvat pe Lot și casa lui de la pieire, nu pentru a sa dreptate, nici pentru ale sale fapte bune, ci pentru că în bunătatea Ta, Ți-ai adus aminte de Avraam și de a sa rugăciune. Așa fii, Doamne, bun cu noi și adu-Ți aminte de toți cei care vreodată Te-au rugat, în simplitatea și în sinceritatea inimii lor, pentru mântuirea lui (N). Că iată el/ea în frumusețea tinereții sale, în clipa cea neașteptată și neștiută de noi, a lăsat tărâmul acestei vieți pământești și (N), a venit în hotarele veșniciei. Îndură-Te de el/ea, ajută-l/o și nu îl/o osândi în vreun chip. Adu-Ți aminte, Doamne, de tot ce a fost bun în viața sa, de orice faptă bună, de orice gând, de orice rugăciune, și dă-i Tu iertare și pace și odihnă, acolo unde numai Tu ai stăpânire. Părinte al veșniciei și Tată al veacului ce va să fie, adu-Ți aminte de toți cei dragi ai săi ce au rămas aici cu inima îndurerată și greu împovărată, cu sufletul strivit și fără de pământească mângâiere. Adu-Ți aminte de durerea lor și dă-le înțelepciune, pace și putere. Dezleagă-l/o, Doamne, pe (N) de lumea aceasta, și de tot ce a lăsat în urma sa, și ajută-l/o să ajungă în casa Ta cea părintească, acolo unde multe locașuri sunt din veșnicie pregătite pentru cei iubiți ai Tăi. Adu-Ți aminte, Doamne, de (N), acum, și îl/o iartă, și îl/o ajută, Doamne, ca să ierte și el/ea pe oricine i-ar fi greșit vreodată aici pe pământ, și astfel să se poată desprinde de tot ce-i pământesc, să nu-i fie oprită calea sa spre Tine și spre locașul odihnei sale. Atinge-Te de (N), cum Te-ai atins de Ilie în peștera cea din Horeb și fă să se înalțe înspre Tine în lumină cu dragoste și cu sublimă bucurie. Atinge-Te de rana sa, cum ai făcut aici pe acest pământ prin Fiul Tău iubit, Iisus, atinge-Te de el/ea, cu a Ta suavă mângâiere, și vindecă-i orice durere și șterge-i orice lacrimă din ochii săi și dă-i liniște și pace și du-l/o cu Tine, Doamne, în carul cel ceresc al bucuriei și al mântuirii, du-l/o în locașul vieții celei fără de sfârșit, acolo unde nu mai este nici naștere, nici moarte, nici suferință, nici durere, ci binecuvântare și viață fără de sfârșit. În mâna Ta cea tare îl/o păzește.

Acolo nimeni să nu îl/o poată tulbura sau răpi vreodată. Trupul său, fă să se desfacă în pace și fără de durere în pulberea pământului, în cele din care a fost zidit. Părinte al mângâierii, Tu singur știi durerea fără de hotar, pe care un părinte o trăiește, atunci când vede trupul cel tânăr al odraslei sale așa cum se topește în pulberea pământului fără de viață, fără de chip, fără de putere și fără să se mai poată bucura de viața sa. Apleacă-Te cu duh de mângâiere, spre inimile îndurerate și dă-le Tu tărie, și dă-le înțelepciune, că nu sunt graiuri și cuvinte omenești ce ar putea pătrunde acum în negura durerii lor, decât a Ta putere, a Ta lumină și speranță, că iar va fi o zi în care bucuria întâlnirii va șterge aceste grele trăiri și aceste amare amintiri. Tu însuți, ai văzut pe Fiul Tău iubit Iisus, murind pe o cruce, părăsit și umilit, strivit și pus în grabă în recele mormânt. Omul nu a văzut ale Tale lacrimi și nu i-a păsat de a Ta durere. Dar cerul și pământul s-au cutremurat văzând atâta nedreptate.

Pietrele s-au despicat și catapeteasma Templului s-a rupt de sus și până jos. În întunericul adus de a omului gândire, au coborât și au ajuns pe acest pământ, ale cerului lacrimi și a Universului durere plecate în fața unei morți nedrepte și înainte de a sa firească vreme. Apleacă-Te cu a Ta putere spre cei ce au rămas aici și ajută-i să ducă povara grea a suferinței ce a venit ca fulgerul în viața lor și fă să nu fie striviți de pustiirea ei. Pășește pragul casei lor, fii cu ei și cu noi. Pe (N), așază-l/o în locașul bucuriei și al veșniciei, cu toți cei binecuvântați ai Tăi. Iar pe noi fă-ne părtași ai împlinirii sale și ajută-ne să nu îl/o tulburăm cu durerea noastră nici să îl/o chinuim cu ale noastre lacrimi și dureri. Că Tu ești Dumnezeul celor vii, iar (N), viu/e este în inimile noastre și lumile în care el/ea se află acum. Tu nu vrei moartea celui ce s-a născut din Tine, că l-ai făcut spre desfătarea și spre bucuria mângâierilor Tale. Vremea este să lucrezi Tu iarăși, Doamne, Dumnezeul nostru pentru ca oamenii să nu mai poată strica vreodată rânduiala Ta cea bună.

Amin. Amin. Amin.

Primește-l/o, pe (N), lângă inima Ta. Îmbracă-l/o în haina nemuririi. Dă-i darul mântuirii. Dă-i harul fericirii. Dă-i partea sa în pământul celor vii. Fii Tu mereu lumina și viața sa. Dă-i tot ce poate fi mai bun și sfânt în casa și în împărăția Ta. Iar pe noi fă-ne părtași ai vieții celei noi a lui (N), fă-ne părtași ai bucuriei și ai împlinirii sale.

Amin. Amin. Amin.

Îți mulțumim, Doamne!

Amin. Amin. Amin.