PARACLIS

Rugaciunea Cunoașterii

Rugăciune și cunoaștere

Când dorești să te apropii de Dumnezeu pentru a cunoaște frumusețea vieții și împlinirea ei, atunci încearcă să îți iei o zi doar pentru tine, ar fi bine ca acesta să fie ziua din săptămână în care te-ai născut. Găsește locul cel mai frumos unde ai putea să petreci această zi în liniște, pace și odihnă. E ziua ta, e ziua în care nu faci nimic, e ziua în care tu însuți ești cu tine însuți și încerci doar să fii prezent în tot ceea ce ești și în tot ceea ce se petrece. Dumnezeu este cea mai minunată Ființă din universul de noi cunoscut, din El noi am luat ființă, din Cuvântul Lui ne-am născut, în El trăim și El însuși trăiește în noi și în tot ceea ce este. A sta cu El înseamnă a asculta, a înțelege și a vorbi cu noi și cu El. De multe ori nu este nevoie de cuvinte, ele se pot naște spontan, iar când avem nevoie de acestea putem face următorii pași: Dimineața când ne trezim, zicem rugăciunea Tatăl nostru de 3 ori, prima dată în gând, a doua oară în șoaptă, a treia oară cu glas lin, așa cum urmează:

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greșelile noastre, precum şi noi iertăm pe cei care ne-au greșit nouă, şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.

    Ajută-mă să mă cunosc. Ajută-mă să Te cunosc. Ajută-mă, Doamne, și fii cu mine.

Că a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

apoi se citește rugăciunea care urmează:

Rugăciunea cunoașterii

     Doamne, Părinte Dumnezeule, Tu ești Bun și Sfânt și Binecuvântat! Minunat este numele Tău în tot pământul! Frumusețea Ta este mai presus de ceruri, și glas omenesc nu este ca să arate măreția ei. Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, mă întreb: ce sunt eu înaintea Ta să-Ţi aminteşti de mine? Dintre mii și miliarde de ființe ce sunt vii, cum poți oare să mă auzi, cum poți să Te pleci spre mine, să mă vezi și să asculți a mea chemare? Străbunii noștri au lăsat scris că Tu ne-ai micșorat doar cu puţin faţă de îngeri, și cu mărire şi cu cinste ne-ai încununat. După chipul și asemăna-rea Ta, ne-ai zidit pe fiecare în parte. Ne-ai pus peste lucrul mâinilor Tale, și nu Te-ai temut că le vom risipi. Toate le-ai supus sub picioarele noastre și ne-ai încununat cu cinste. Noi oamenii suntem ca și nisipul mării și ca mulțimea stelelor ce stră-lucesc este al nostru număr pe acest pământ și nu suntem unul ca celălalt în faptă, în dorință și în cuvânt. Când privesc mulțimea semenilor mei și mulțimea căilor pe care umblă, mă întreb, Doamne: Auzi-vei Tu, glasul meu în vuietul vocilor ce vin acuma înspre Tine? Pricepe-vei, Doamne, nevoia mea între mulțimea nevoilor atâtor inimi ce strigă mult mai tare decât mine către Tine? Cum poți să mă auzi? Cine sunt eu ca să pot fi acuma ascultat de Tine? Mult m-am frământat să pricep aceasta, dar greu lucru este pentru mintea mea. Până când aievea parcă Te-am simțit și glasul Tău m-a întărit zicând: „Nu te teme, (N aici îți zici numele) pentru că înainte ca tu să fii, Eu te-am cunoscut și te-am chemat pe nume. Atunci când tatăl tău și mama ta nici nu știau de tine, Eu te știam și te chemam pe nume. În clipa zămislirii tale, Eu te-am zidit în pântecele mamei tale și ți-am dat chipul Meu și forma asemănării Mele. Cum aș putea uita aceste clipe, cum aș putea uita de tine când tu din Mine te-ai născut, din suflul Meu, din dragostea cea fără de început și fără de sfârșit, din marea veșnicie, din simțul dragostei și din trăirea ce pururea te ține? Eu ți-am sădit urechea ta și crezi că nu te aud pe tine? Eu ți-am zidit cu măiestrie ochiul tău, ca tu să ai lumină, și crezi că nu te pot vedea, pentru că mulți sunt în această lume care se aseamănă cu tine? Puterea minții tale și gândul tău îl știu fără ca el s-ajungă în cuvânt pe ale tale buze înspre Mine, căci firea ta, ca o mlădiță din Mine ea se naște și-n Mine ea trăiește, și tot ce este în ea Eu pururea cunosc și totul e în Mine. Chiar și atunci când tu nu vrei să știi de Mine, când tu nu vrei să Mă cunoști, sau să Mă asculți și crezi că Eu nu sunt sau că aș fi departe, tu tot în Mine ești, că nu e altă cale, pe care ai putea să mergi, și să rămână vie în tine lumina vieții tale, pentru că ea s-ar stinge precum în noapte și-n uitare, atunci când ea nu ar mai fi în Mine”. – Doamne, cu greu am priceput, dar acum știu, că Tu m-ai cercetat şi mă cunoști, și glasul meu, Tu îl auzi și pururi ești cu mine. Tu toate ale mele le știi și le cunoști, Tu ai cunoscut căderea mea şi ridicarea mea; Tu ai priceput a mele gânduri de departe. Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai văzut mai dinainte ca să fie. Că încă nu este cuvânt pe limba mea și Tu îl cunoști și le cunoști pe toate şi pe cele de pe urmă şi pe cele de demult. Pentru că Tu ești Cel ce m-ai zidit şi ai pus să fie mâna Ta cea sfântă peste mine, și ea m-a apărat și m-a păzit chiar dacă eu nu am știut. Minunată este cunoașterea Ta, și mai presus este ea de orice bucurie. Ea este înaltă şi eu n-o pot ajunge fără Tine. Unde mă voi duce în astă lume să văd că nu e Duhul Tău şi faţa Ta și al Tău Nume? De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti, în toate, în stele și în galaxii, în calea lor și în a lor zidire. De mă cobor întru adâncuri, Tu și acolo ești în toate, în cea mai mică și infimă de noi știută particulă și părticică, și acolo se vede chipul Tău și legea firii Tale și toate sunt și stau supuse în Legea firii Tale. De mă voi aşeza în lumi de solitudini și singurătate, şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta să nu mă pierd în ele. Tu ai zidit rărunchii mei, și toate cele dinlăuntru ale mele. Tu m-ai alcătuit în pântecele mamei mele. Nu sunt ascunse de Tine oasele mele pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o, ca în cele mai de jos ale pământului. Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate sunt scrise; zi de zi se vor săvârşi şi nici una din ele nu va fi nescrisă. Îți mulțumesc că m-ai trezit din amăgirea minții mele, şi, Doamne, vreau să fiu cu Tine. Că Tu ești Domnul meu și Dumnezeul meu, bucuria mea și împlinirea vieții mele oriunde eu aș fi, Te rog și Te invoc cu toată a mea putere: Fii pururea cu mine, ajută-mă și nu mă părăsi vreodată.

Amin. Amin. Amin.

În timpul zilei tale, aceste rugăciuni le fă de câte ori vei simți că e nevoie.