Rugăciunea Tatăl nostru

Cea mai înaltă rugăciune pe care omul a primit-o vreodată este Rugăciunea Tatăl nostru. Ea se găsește în Noul Testament doar în Evanghelia după Matei 6. 9-13., și în Evanghelia după Luca 11. 2-4. O să folosim versiunea cea mai apropiată de original, adică textul critic grec, publicat după îndelungi studii de NESTLE-ALAND, NOVUM TESTAMENTUM Graece et Latine, Deutsche Bibelgesellsschaft, Stuttgart 1987, paginile 13; 195.
Redăm textul original în limba greacă, urmat imediat de traducerea cât mai fidel posibilă a acestuia în limba română.
Textul din Evanghelia după Matei 6:
9 Πάτερ ἡμῶν ὁ ἐν τοῖς οὐρανοῖς·ἁγιασθήτω τὸ ὄνομά σου·
10 ἐλθέτω ἡ βασιλεία σου·γενηθήτω τὸ θέλημά σου, ὡς ἐν οὐρανῷ καὶ ἐπὶ γῆς·
11 τὸν ἄρτον ἡμῶν τὸν ἐπιούσιον δὸς ἡμῖν σήμερον·
12 καὶ ἄφες ἡμῖν τὰ ὀφειλήματα ἡμῶν, ὡς καὶ ἡμεῖς ἀφήκαμεν τοῖς ὀφειλέταις ἡμῶν·
13 καὶ μὴ εἰσενέγκῃς ἡμᾶς εἰς πειρασμόν, ἀλλὰ ῥῦσαι ἡμᾶς ἀπὸ τοῦ πονηροῦ.
Traducerea în română:
9. Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;
10. vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
11. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi;
12. şi ne iartă nouă datoriile noastre, precum şi noi iertăm datornicilor noştri;
13. şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău.

Textul din Evanghelia după Luca 11.
2 Πάτερ, ἁγιασθήτω τὸ ὄνομά σου·ἐλθέτω ἡ βασιλεία σου·
3 τὸν ἄρτον ἡμῶν τὸν ἐπιούσιον δίδου ἡμῖν τὸ καθ’ ἡμέραν·
4 καὶ ἄφες ἡμῖν τὰς ἁμαρτίας ἡμῶν, καὶ γὰρ αὐτοὶ ἀφίομεν παντὶ ὀφείλοντι ἡμῖν·καὶ μὴ εἰσενέγκῃς ἡμᾶς εἰς πειρασμόν.

Traducerea în română
2. Tată, sfinţească-se numele Tău. Vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ.
3. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă în fiecare zi.
4. Şi ne iartă nouă păcatele noastre, căci şi noi înşine iertăm tuturor celor ce ne greşesc nouă. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

În rugăciunea Tatăl nostru, putem vedea cum textul original nu este exact la fel. Traducerile, la rândul lor au diverse variante. Acestea de multe ori au devenit identitate confesională, liturgică sau punct de deosebire între cei ce numesc pe Dumnezeu Tatăl nostru iar pe frați îi numesc eretici, schismatici, rătăciți și alte apelative care contrazic prin natura lor invocarea numelui lui Dumnezeu ca Tată al nostru, cum ne-a învățat Iisus.

Cele mai întâlnite variante:
Varianta 1: Pâinea noastră cea de toate zilele sau varianta 2: Pâinea noastră cea spre ființă. Care este varianta corectă? Textul grec din Matei 6. 11 τὸν ἄρτον ἡμῶν τὸν ἐπιούσιον δὸς ἡμῖν σήμερον, și Lc. 11. 3 τὸν ἄρτον ἡμῶν τὸν ἐπιούσιον δίδου ἡμῖν τὸ καθ’ ἡμέραν, poate fi tradus și într-o variantă și în cealaltă. Diferența este în cel care rostește rugăciunea. Dacă pâinea pe care o mănânci zilnic este bună, adică, ai bine, pace și înțelegere în casă, ești binecuvântat, fericit, sănătos, ai spor și de toate, atunci e bună varianta 1, adică pâinea cea pe care o ai în toate zilele, Tatăl să ți-o dea mereu, e bună, e cea care îți place. Iar dacă pâinea cea pe care o mănânci zilnic o mănânci în lacrimi, în durere, în boli și necazuri, atunci folosește varianta 2, cere pâinea cea spre ființă care repară și rezidește toate cele bune ale tale.

Mt. 6. 12, Și ne iartă nouă greşelile noastre / καὶ ἄφες ἡμῖν τὰ ὀφειλήματα ἡμῶν, Lc. 11. 4. Şi ne iartă nouă păcatele noastre / καὶ ἄφες ἡμῖν τὰς ἁμαρτίας ἡμῶν.
ὀφειλήματα înseamnă datorie care poate fi făcută din greșeală. Termenul grec e foarte clar și precis: Datorie, în latină tradus debita, în italiană debiti, datorii.
ἁμαρτίας înseamnă păcat, sau un rău săvârșit, o fărădelege
Nu ne duce pe noi în ispită sau nu ne lăsa pe noi în ispită. Mt. 6. 13, καὶ μὴ εἰσενέγκῃς ἡμᾶς εἰς πειρασμόν, Lc. 11. 4, καὶ μὴ εἰσενέγκῃς ἡμᾶς εἰς πειρασμόν, textul original este, nu ne duce. Noi suntem obișnuiți să vedem ispita doar ca un rău agresiv, invadator, dar aceasta este realitatea care ne pune mereu în fața unei alegeri și al unui discernământ. A nu ne duce în ispită înseamnă a cere să nu ne dea mai mult decât noi putem duce, nici în bine, nici în rău. Un exemplu ar fi, tânărul care are curajul să îl roage pe tatăl său zicându-i, tată nu mă duce în ispită, adică nu îmi da bani pe care eu nu știu încă să îi gestionez, nu îmi da la vârsta de 18 ani cea mai performantă mașină pe care nu știu și nu pot să o stăpânesc, ca să nu mă pierzi și să îmi pierd eu însumi viața. Dă-mi cele cu bună măsură și la timpul lor cel bun.