Cine a fost părintele Romul?

Pr. Vasile Romul Pop –  Duhovnic al Mânăstirii Prislop  

[20.03.1939 – 16.08.2019]

      Când răsărea Soarele de peste crestele Măgurii, umbra turnului bisericii de lemn se întindea spre Apus acoperind proteguitor o casă veche, din bârne, acoperită cu paie de secară, împlântată în Dâmbul Popii, chiar la marginea de sus a grădinii, care era despărţită de curtea bisericii doar de o cărăruie ce cobora lin către ulița principală a satului Cehei.

Aici s-a născut la 20 mărțișor 1939 tatăl meu, Vasile Romul Pop. A urmat școala primară din Cehei – Pusta, școala elementară Şimleu-Silvaniei, liceul din Zalău și E. Gojdu în Oradea.

Șef de promoție a Institutului Teologic de Grad Universitar Sibiu, 1960, a absolivt în 1961 cursurile Centrului de Perfecţionare a Cadrelor Economice “30 Decembrie” Bucureşti, în 1965 cursul de specializare în construcţii şi instalaţii-montaj la Cluj, în 1975 cursul de îndrumare misionară şi pastorală la Institutul Teologic Universitar Bucureşti, dar si cursurile de îndrumare pastorală, misionară şi socială la Universitatea Oradea, în anul 1995.

Planificator în Cooperaţia de Consum (iulie-decembrie 1955); învăţător (ianuarie-septembrie 1956); economist plan financiar în Gostat (1961-1963); şef birou planificare şantier construcţii industriale (1963-1968) şi responsabil economic fermă zootehnică (1978-1984); diacon (hirotonit de P.S. Teofil Herineanu și mitropolitul Ardealului Nicolae Mladin, în Catedrala din Baia Mare la 21 iulie 1968), apoi preot şi paroh al Catedralei (1970-1978; protopop-onorar din 28 august 1975); paroh în Husasău de Criş (1984-1996); consilier administrativ la Episcopia Greco – Catolică a Maramureşului, Baia-Mare de la 1 iulie 1996 până la 31 iulie 2007 … si până astăzi, cu dragoste de Dumnezeu si dăruire fără margini – duhovnicul mănăstirii greco-catolice „Adormirea Maicii Domnului” din Prislop, în ținutul Chioarului.

Activitate didactică:
1990-1996 Profesor de religie la clasele I-VIII Şcoala Husasău de Criş;
1992-1996 Profesor de religie la Şcoala sanitară postliceală “Christiana” din Oradea;
1998 – 2006 Profesor asociat (Omiletică, Metodologie, Administraţie Bisericească) la Institutul Teologic Universitar “Episcop Dr. Alexandru Rusu” Baia Mare, afiliat la “Universitatea de Nord” Baia Mare.

Volume publicate:
Glasul pecetarelor, ed. a II-a, 2006,
La izvoarele harului, ed. a II-a, 2006,
Intre Cruce şi stea, ed.a II-a , 2006,
Exerciţii de dezin-toxicare, 2006,
Luminile Bixadului, 2009,
Calendarul de la Bixad 2010,
Creştinismul catolic în Ţara Oaşului (în colaborare), 2010
Mihai călugărul de la Prilog, 2011,
Altfel de memorii, ed.II-a, 2012,
Cartea Mănăstirii Prislop, 2012,
Vremea Secerișului, cuvinte potrivite la câteva Duminici și sărbători,2015,
Corespondență inedită a Episcopului Ioan Suciu cu Maria Costin, 2015,

Redactor de carte:
Sf.Alfons Maria de Liguori, Meditaţii asupra adevărurilor veşnice, ed.Tinereţe Creştină, Baia Mare, 1998,
De la Simon Petru la Ioan Paul II, ed. Caritas Baia Mare, 2002,
120 ani de la naşterea episcopului Dr. Alexandru Rusu, 2004,
Mircea Manu, Dumnezeu sfinţeşte prin sacramente, 2005,
Vasile Dragmar, Fost-am prunc în Ţara Maramureşului, 2005,
Vasile Fernea, Suferinţele omeneşti, 2005,
Calea mântuirii-nouă cărţi de rugăciuni într-o carte, 2008,
Proto-egumen Atanasie Anghel, Memorii, 2009,
Ştirbu Efrem, Deporaţi în Doneţk – memorial,
Florilegiu Omiletic- 109 predici, 2010,

Ctitor de biserică:

În timp de 11 luni (9 august 1999 – 9 iulie 2000), cu ajutorul Bunului Dumnezeu și sprijinul financiar al ministrului de finanțe, maramureșeanul Decebal Traian Remeș, a înălțat în parcul central al municipiului Baia Mare, între Sala Sporturilor, Casa Tineretului și Hotelul Mara, o perlă arhitectonică – biserica „Sfânta Maria”, loc de reculegere, discernământ și rugăciune.

“Părintele Romul Pop, botezat greco-catolic, a fost, după 1948 și după desăvârșirea studiilor teologice superioare, între 1968-1978, preot paroh la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Baia Mare și secretarul Oficiului ortodox protopopial, calitate în care, cu stăruință și credință jertfelnică, ajutat și de juristul Valentin Bota, secretarul Consiliului popular județean Maramureș, ca și de autoritățile politice și de stat ale vremii, a obținut autorizații pentru construirea a 18 biserici noi și renovarea a altor 25 de lăcașe de cult din Maramureș.”

Activitate ştiinţifică:
Participare la Simpozioane Ştiinţifice:
– Simpozionul “Centenarul Independenţei” la Muzeul Naţional Bucureşti, aprilie 1977 cu comunicarea personală: “Participarea Maramureşului la evenimentele anului 1877”.
– Simpozionul Ştiinţific Naţional cu ocazia aniversării a 40 ani de învăţământ superior băimărean, la Universitatea de Nord Baia Mare, 18-19 mai 2001, cu 2 comunicări: “Teologia Luminii” şi “Familia românească în pericol?”.
– Moderator al Simpozionului Omagial “120 ani de la naşterea Episcopului Dr. Alexandru Rusu”, la Universitatea de Nord Baia Mare, 18-19 noiembrie 2004; şi participant cu comunicarea “Înzestrarea noii episcopii a Maramureşului cu instituţiile de bază”.
– Simpozionul Ştiinţific anual al Universităţii de Nord Baia Mare, 27-28 mai 2005 cu comunicarea: “Data serbării Sfintelor Paşti”.
– Idem, 2006, cu comunicarea : „Câteva exprimări apofatice în Enciclica Deus caritas est.”
– Idem, 2007, cu comunicarea „Noi şi îngerii la Sfânta Liturghie”.

Cenacluri frecventate:
S.O.S.S.(Societatea Oamenilor de Ştiinţă şi Scriitorilor din Bihor) Oradea 1990-1996.

A intemeiat si condus Revista “Flori de crin”- revistă de spiritualitate creştină, editată la Vicariatul Greco-Catolic al Silvaniei, de la 1 decembrie 2001 până astăzi (serie nouă a revistei interbelice editată la Şimleu Silvaniei, 1932-1936, de pr. prof. Teofil Bălibanu).

Peste 200 de articole, recenzii, comunicări, eseuri, publicate în: Revista de Cultura FAMILIA, Aurora, Alethea şi Unu (Oradea); Archeus şi Tinereţe Creştină (Baia Mare); Biserica Ortodoxă Română şi Studii Teologice (Bucureşti); Vatra (Tg. Mureş); Altarul Străbun (Melbourne-Australia); Învierea (Ierusalim); şi Viaţa Creştină (Cluj Napoca); Noua Gazetă de Vest şi Jurnal Bihorean (Oradea); Graiul Maramureşului, Glasul Maramureşului, Opinia (cu pagină săptămânală de spiritualitate, în perioada 21 februarie 1998-19 februarie 2000), Observator (cu serialul “File de istorie” ianuarie-martie 1999)- cotidiene din Baia Mare.

Câteva referinţe critice:

Cu siguranță, unii dintre cititorii „graiului Maramureșului” își amintesc de părintele Romul Pop, care este un autor prolific, hărăzit nu numai cu o elevată cultură teologică și practică pastorală, ci și înzestrat cu virtuți reale scriitoricești. Stau dovadă peste zece cărți, între care amintim doar „Altfel de memorii” și „Cartea Mănăstirii Prislop”, peste 200 de articole, eseuri, recenzii, pamflete publicate, între anii 1965 și 2010, în ziare și reviste din țară și străinătate. „Vremea Secerișului” este o apariție pilduitoare, o carte a unui rob ostenitor de alese „cuvinte potrivite” pentru creștini, titlul fiind inspirat din Evanghelia după Marcu, în care Iisus, propovăduind Evanghelia Împărăției, văzând „mulțimile necăjite și rătăcite ca niște oi care nu au păstor”, le-a zis ucenicilor Săi: „Iată SECERIȘUL este mult, dar lucrătorii sunt puțini. Rugați-L deci pe Domnul Secerișului să scoată lucrători la secerișul Său”. Și în această ilustrativă carte, părintele Romul Pop abordează, cu vrajă stilistică și persuasiune duhovnicească, o plajă largă de „cuvinte potrivite”, inspirate din momente cruciale de Sf. Scriptură, pe care, cu naturalețea, simplitatea, bogăția și frumusețea captivantă a „discursului”său, le oferă spre „gustare” credincioșilor la sărbătorile de peste an, în perioadele Penticostarului, Octoihului și Triodului. În propria prefață, părintele Pop face un „mic excurs despre SACRALITATEA TIMPULUI”, cadru în care „se desfășoară istoria mântuirii neamului omenesc”. Părintele Romul Pop se dovedește a fi – și în „Vremea Secerișului”- un sensibil și rafinat „observator”, dar și „învățător” al nevoilor „OMULUI DE AZI”. Care este „obosit de promisiunile false de fericire”. Care simte „nevoia disperată de mântuire”. Care este „însetat și înfometat de iubire, de prietenie, de înțelegere”. Care „după un secol de secularizare, ură, ateism și războaie, terorism, explozia sexualității și a îmbuibării, ideologii funeste” etc, „dorește acut reîntoarcerea în normalitate, ÎL VREA PE DUMNEZEU, dorește să cunoască VOIA LUI, să asculte CUVINTELE LUI”. Prin „Vremea Secerișului”, părintele Romul Pop – stăruitor stimulat și de către eruditul părinte stareț Irineu de la Mănăstirea Prislop – oferă cititorilor cu darnică revărsare de curată iubire, „câteva flori alese din grădina Sfintelor Scripturi și din Tezaurul doctrinar al Sfintei Biserici” pentru a „înmiresma atmosfera familială prin sacralitatea pelerinajului cotidian.”

P.S. Viața părintelui Romul Pop a fost încărcată și de bucurii, dar și împovărată de destule necazuri și suferințe, pe care le-a biruit cu smerenie și seninătate, dovadă fiind și „opera sa durabilă” pe care o dăruie credincioșilor și prin „Vremea Secerișului”.
– Adrian Man, „O carte deosebită – Romul Pop Vremea secerișului”, în rev. Viața Creștină, Cluj-Napoca, XI. 2015

Dr. Gavril Cornuțiu, în Rev. UNU, anul V nr.58, Oradea, decembrie 1994: „A pune prima cărămidă în fundaţia unui edificiu înseamnă a fi ctitorul acelui edificiu. A scrie prima carte care abordează un domeniu neabordat până acum înseamnă a fi un desţelenitor. A deschide un nou câmp de cercetări, acum, la sfârşitul secolului XX, nu numai că nu este de ici de acolo, dar este mai mult decât o premieră. Desigur, domeniul de cercetare căruia Romul Pop îi pune bazele se va dezvolta. Dar toţi cei ce vor veni şi vor continua acest început vor fi obligaţi să ţină cont de prima orientare. Este asigurată astfel o nebănuită deschidere acestui domeniu, care, în ceea ce priveşte esenţa formelor şi arhetipalitatea lor, este de o egală importanţă cu domeniile cusăturilor, olăritului etc. Tocmai de aici surpriza că un asemenea filon de cunoaştere estetică şi nu numai a fost neglijat. Este meritului autorului de a fi sesizat importanţa domeniului”.

Vasile Morar „Ediţie de autor – patru cărţi de Romul Pop”, în rev. „Nord literar” nr.4 (47) aprilie 2007, Baia-Mare: „LA IZVOARELE HARULUI” deşi scrisă cu rigoare şi aplecare la lectură dă senzaţia unui exerciţiu intelectual de anvergură în care autorul, colocvial şi împăcat cu sinele-i, înseninat de iubire înspre aproapele, dă drumul bucuriei credinţei să curgă ca apele înspumate primăvara, smulse din carnea zăpezilor târzii. Mi-l închipui pe părintele Romul Pop înconjurat de învăţăcei curioşi care îl năpădesc cu întrebări. Pentru a afla, pentru a înţelege, pentru a interpreta.
Magistrul răspunzând, când lăsându-se purtat de visarea nobilă şi vastă, când doct şi riguros ca un practician al ştiinţelor exacte. Ceva mă face să cred că textele de faţă câştigă prin tipărire greutatea sobră şi cursivitatea literei trecute pe sub plumb, dar pierd, în acelaşi timp, faţă de elocinţa ocazională, solemnitatea, anvergura şi bucuria rostirii, care convinge, dă aripi idealiştilor. Oricum, această carte (ca de altfel şi cele trei analizate), „ucide” un orator reconfirmând un prozator de talent şi drum lung. Cei doi, trebuie s-o spun cu regret, nu încap în acelaşi loc în acelaşi timp. De această dată cuvântul scris învinge cuvântul rostit şi nu-i de mirare. De Diogene, vai, suntem tot mai departe. „Exerciţii de dezintoxicare”. În Prefaţă este conturată atmosfera orădeană, una cultural–ecclezială desigur existentă „în primii şase ani după 1989”, creată în jurul revistelor şi ziarelor Familia, Aurora, Unu, Aletheia, Legea Românească, Gazeta de Vest, cât şi personalităţile care urcau acolo-n sus înspre Bihor: Andrei Marga, Gabriel Ţepelea, Ana Blandiana, Octavian Paller, Doina Uricaru, Mircea Maliţa, Ion-Gavrilă Ogoreanu. Apoi autohtonii Radu Enescu şi Dumitru Chirilă.
După această etapă, întru totul fructuoasă pentru intelectualul Romul Pop, venirea la Baia-Mare, de care îl legau amintirile tinereţii, se dovedeşte a fi un duş cu apă îngheţată. Într-o atmosferă ceţoasă creată nu atât de noxele băimărene, cât de oameni şi dobitoace. Atunci, cred, în sufletul său s-au rupt zăgazurile „Exerciţiilor de dezintoxicare”. Adevărul trebuia spus într-o simbioză de multe ori negată de Biserica Ortodoxă. Cel biblic raportat la cel pământean, ori invers. Altfel riscăm un dublu discurs lipsit de substanţă. În Exerciţii se face istorie. Nu una abstract-filosofică, ci una directă, pe înţelesul cititorului. Se vorbeşte despre familie dinaintea şi după venirea regimului comunist. Despre degradarea fiinţei umane. Este învârtită pe toarte feţele perioada postdecembristă. Apoi se demontează sintagma că românii sunt „ortodocşi” pentru că i-a încreştinat Sfântul Apostol Andrei.
Cu argumente ştiinţifice. Aflăm amănunte despre sârbul Sofronie, despre Adolf Bucow şi mănăstirile împuşcate peste care ca obuzele de-atunci trec minciunile de-acum. Părintele Romul Pop şterge praful de pe istoria noastră pentru a transmite adevărul spre noi. Cu documente. Cu personalităţi a căror anvergură încă n-a contestat-o nimeni, înafara prelaţilor ortodocşi, care sunt în stare de orice fărădelege pentru ca poporul să nu ştie de care parte e dreptatea. Câteva mostre. „Literatura română nu putea porni de la aceştia, care cântau pe bulgăreşte până şi isprăvile lui Ştefan cel Mare” – Nicolae Iorga. „Corifeii Şcolii Ardelene, cavaleri ai idealului naţional ” – N. Iorga. „De la greco-catolicii Blajului a răsărit soarele românilor” – Ion Heliade Rădulescu. „Trebuie să ştiţi că descoperirea noastră naţională ne-a venit de dincolo, de peste Carpaţi, prin acei români care au fost trimişi la Roma unde au învăţat să fie români” – I.C.Brătianu. „În spirit sunt catolic”–Petre Ţuţea. Sunt scoase la lumină fapte şi fărădelegi. Care sunt multe şi grele. Este şi normal să se întâmple aşa. Vremurile se schimbă iar adevărul trebuie scos la lumină cu orice risc.
Romul Pop o face cu luciditate şi răbdare. Domnia Sa îşi înţelege menirea urmând-o. N-ar fi chiar un păcat să cunoşti adevărul şi să nu-l aduci la cunoştinţa semenilor tăi, care sigur au nevoie de el ca de hrană şi veşminte?

În partea a treia a cărţii, „Evocări”, dl Romul Pop ne vorbeşte despre figurile luminoase ale Bisericii Unite cu Roma, Greco-Catolică. Pr.Teofil-Andrei Bălibanu, Episcop Dr Valeriu-Traian Frenţiu, Episcop Dr Alexandru Rusu, Episcop Ioan Suciu, Dr Tit-Liviu Chinezu, Episcopul Dr Ioan Bălan, Episcop Dr Iuliu Hossu, exterminaţi în puşcăriile comuniste. Ori deţinuţii politici: Dr Iuliu Hirţea, Dr Ioan Dragomir, Dr Ioan Chertes, Ioan Ploscaru, Cardinalul Alexandru Todea. Cartea sfârşeşte cu o situaţie a numărului de credincioşi, în anul 1932, a mai multor confesiuni din Maramureş. Ar fi bine consultată starea de acum 75 de ani. Nu pentru altceva, ci pentru a afla adevărul. Care adevăr ne va face liberi.

                                    Marius Vlad Pop

https://www.directmm.ro/…/duhovnicul-vasile-romul-pop-de-l…/

http://episcopiamm.ro/…/1210-parintele-romul-pop-a-trecut-l…