
C A T I S M A X
Pm. 70
Să nu mă părăsești la bătrânețe
Spre Tine, Doamne, e nădejdea mea, să nu fiu ruşinat în veac. Întru Tine, Doamne, m-am întărit din pântece, din pântecele mamei mele Tu ai fost și eşti ocrotitorul și apărătorul meu.
În Tine a fost și este bucuria mea. Păzește-mă, Te rog, în ziua neputin-ței și a bătrâneții mele să nu ajung ca o minune, stârnind mirarea celor ce mă văd, că Tu eşti ajutorul meu cel tare. Plină să fie gura mea de lauda Ta. Buzele mele să grăiască mereu cu înțelepciune. Ajută-mă să nu mă pierd în senilitate și în uitare. Dă-mi, Doamne, a Ta înțelepciune să nu se tulbure mintea și gândirea mea.
Nu mă părăsi la vremea bătrâneţilor mele și de va lipsi tăria mea, să nu mă laşi pe mine singur. Să nu uiți de mine chiar dacă eu am uitat de Tine de atâtea ori în zilele tinereții și ale neștiinței mele. Te rog să nu mă părăsești vreodată, Dumnezeul meu! Te rog să nu mă lași în calea cea grea a singurătății și a neputințelor. Nu Te depărta de la mine chiar dacă am greșit în fața Ta de multe ori. Spre glasul chemării mele ia aminte, ca un Părinte bun și iertător! Apără-mă de amintirile care mă apasă și îmi învinovățesc sufletul meu! Fă să se îndepărteze de la mine tot gândul pieirii și tot ce e rău. Că eu nădejdea mea o am mereu în Tine şi înmulţesc lauda Ta pe buzele mele fără oprire.
Odihnă dă-mi, Doamne, întru Tine și fă să-mi aduc mereu aminte de faptele inimii Tale. Din tinerețile mele, povățuitor mi-ai fost și m-ai învăţat cărarea cea bună a vieții, şi eu şi astăzi vestesc minunile Tale. Până la bătrâneţe şi cărunteţe, Dumnezeule, să nu mă părăseşti, ca să vestesc minunile Tale la toți cei care după mine o să vină. Minunate sunt lucrurile pe care Tu le-ai făcut cu mine. Tu m-ai ajutat să trec prin multe și aspre încercări și necazuri, care au venit asupra mea cu putere, și din toate m-ai scos.
Din adâncurile pământului în care am căzut m-ai ridicat cu bunătate. Ai înmulţit spre mine mărirea și binecuvântarea Ta şi Te ai aplecat spre mine și m-ai mângâiat. Din adâncurile pământului de multe ori m-ai scos. Buzele mele se bucură de glasul cuvintelor Tale și în fiecare clipă eu Te cheamă în rugăciune: Doamne, Dumnezeul meu fii cu mine și mă întărește în zilele bătrâneții și în toate cărările viețuirii mele! Ajută-mă să mă port bine pe ale mele picioare, în putere până la ultima mea răsuflare, să nu ajung în patul neputinței și al dureri, să nu mă chinui fără speranță în locul durerii și nici să împovărez cu a mea neputință pe cei apropiați ai mei sau pe cei dragi ai familiei mele.
Ajută-mă, Doamne! Tu ești a mea putere, a mea viață și a mea așteptare. Amin.
Pm. 71
Rugăciune pentru conducători
Doamne, puterea cârmuirii dă-o în mâna celui înțelept şi dreptatea Ta pune-o în inima lui. Ajută-l să fie în pace și în bunătate, în bună rânduire și în aleasă înțelepciune. Din inima lui să curgă dreptate peste poporul Tău şi peste semenii săi nepărtinire.
Fă, Doamne, să domnească pacea, și dreptatea și fericit să fie cel sărman. Să fie educați cu înțelepciune toți cei din poporul Tău. De-a pururi trimite, Doamne, cârmuitori buni și înțelepți de la Tine, să fie ca soarele de luminoși şi buni, și ca luna să fie a lor drum în orice întuneric, din lume. Fă, Doamne, cuvântul lor să fie în bine și faptele lor să fie ca izvoarele line ce adapă glia însetată. În zilele lor să înflorească dreptatea și să domnească pacea cea fără de sfârșit. Înaintea puterii Înțelepciunii Tale să se plece toate puterile lumii, și toate neamurile să o asculte. Să fie apărat săracul de mâna celui nedrept și puternic, şi sărmanul care nu are nici minte nici ajutor să nu fie apăsat și strivit.
Fă, Doamne, ca cei rânduiți să conducă, să nu lase camătă şi asuprire, să-și scape sufletele lor de suferință şi respectat să fie numele lor. Păzește-le, Doamne, viața la cei rânduiți să conducă, să facă mereu lucruri bune și dă-le lor din aurul și din bogăția pământului, să nu aibă nevoie să-l jefuiască sau să-l fure pe cel necăjit.
Atunci când cel înțelept cârmuiește este belşug de pâine pe pământ. Pomii roditori se înalţă ca cedrii Libanului, şi satele și orașele înfloresc precum iarba pământului. Binecuvântat ești Doamne! Mărire…
Pm. 72
Ferește-mă de relele ademeniri
Doamne Dumnezeul meu, puțin a lipsit pasului meu să se poticnească, și greu aș fi alunecat. Căci mă uitam cu tulburare la soarta celor ce nu Te cinstesc, la soarta celor mândri și trufași, la viața lor de lux și de huzur, la strălucirea casei lor, la viața în care ei trăiesc și mă apropiam de foc.
Și eu credeam că totul e lumină în viața lor, că ei nu știu ce-i suferința, că au tot ce își doresc și-s plini de sănătate. De trudă eu credeam că nu au parte și ostenelile lumești credeam că ei nu le cunosc și nu ajung în viața lor ca în viața omului de rând, și nici nu sunt loviți ca omul necăjit.
Priveam cum au de toate și îi stăpâneşte doar mândria, și atunci când se îmbracă în nedreptate şi în silnicie, nimic nu îndrăznește să se opună răutății lor. De toate își bat joc și clevetesc cu viclenie, vorbesc cu meșteșug, și pun la loc de cinste nedreptatea, și spun că este dreaptă.
Până la cer ridică gura lor sfidându-Te pe Tine, și tot, și Universul și Pământul, şi cugetele lor semețe întrec orice măsură. Mulți se iau după ei, și se hrănesc cu a lor cuvinte pline de otravă şi le găsesc de bune. În fața lor și eu m-am întrebat: Știi oare Tu de ei? Să-mi fie în zadar că mi-am păstrat eu inima curată şi mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele? Că eu am fost lovit de atâtea ori și cele ce am avut mi-au fost luate și am fost mustrat și umilit chiar pe nedrept. Mult m-am trudit eu să pricep, și totul rămânea parcă ascuns într-o chinuitoare taină.
De abia când am pătruns în cele ascunse ale Tale, am început să înțeleg. Când Tu Părinte, mi-ai descoperit adevărata viață a celor ce trăiesc fără de Tine, am înţeles durerea și sfârşitul lor.
Într-adevăr, ei au de toate, dar veșnic sunt nemulțumiți, ei văd că tot ce au nu pot lua la moarte și că a lor viață prin nemulțumire se apropie de un greu sfârșit. Ajută-mă să nu fiu și eu amăgit de traiul în nemulțumire, fugind mereu ca omul hăituit după averi și lux și lumi ce nu au împlinire!
Ajută-mă să Te ascult, să mă lipesc de Tine, Dumnezeul meu, să-mi cunosc locul și rostul meu în astă lume, să pot trăi în pace cu cei dragi ai mei, în cele ale Tale din veci gătite pentru mine, la umbra aripilor Tale, în armonia vieții, în bucuria și în binecuvântarea Ta. Amin.
Pm. 73
Rugăciune pentru locașul Domnului
Doamne, Dumnezeul nostru nu ne părăsi! Nu îți întoarce chipul Tău de la locașul sălășluirii Tale printre noi! Adu-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai ales din vremi străbune, în mijlocul căruia Tu Te-ai odihnit și l-ai binecuvântat și l-ai apărat de toți dușmanii săi cei dinlăuntru și cei de afară. Îndreaptă-Ți iarăși, pașii Tăi spre locul cel sfințit și binecuvântat al sălășluirii Tale între noi și umple-l iar de strălucirea Ta. Să nu ajungă el cumva ca locul părăsit, sau ca un loc ce se cufundă în părăginire.
Păzește-l Tu cu a Ta putere de cei ce nu Te-au cunoscut vreodată, să nu strivească frumusețea casei Tale nici să se facă ei stăpâni pe ea. Apără-l, Doamne, de cei ce nu sunt de la Tine. Oprește-i să nu pună a lor nume și a lor fală pe porțile și pe pereții casei Tale. Oprește-i să nu pângărească intrarea Ta cea sfântă, oprește-i să nu intre ca în codru, fără de cinstire pe uşile slujirii și ale cinstirii Tale. Oprește a lor viclenie ce vrea să se îmbuibe și să se înfrupte din mana casei Tale. Nu îi lăsa să șteargă și să sfărâme fără de rușine mărita taină a sălășluirii Tale printre noi.
Oprește-i să nu atingă și să întunece locul cinstirii Numelui Tău între noi. Păzește-ne de cei ce cugetă și zic la neamul lor: «Veniţi să folosim cele de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe pământ că ale noastre sunt toate». Ferește-ne de a lor slujire răpitoare, să nu distrugă semnele sălășluirii Tale și a Ta prezență printre noi. Trimite, Doamne, în locașul Tău, oameni cinstiți și dăruiți slujirii, profeți ai timpului pe care îl trăim.
Trimite-i, Doamne, în casa Ta pe cei ce Te cunosc să-Ți fie slujitori, ei să ridice mâinile în rugăciune cinstind Numele Tău și împlinind Cuvântul ascultării Tale. Iar cei ce nu au nimic cu Tine, cei ce doar mâncă, beau și huzuresc în locul Tău cel sfânt fără rușine, Tu, Doamne, în pace și fără tulburare, trimite-i în locașul lor, la locul lor, unde să fie, lăsând în pace casa Ta și Toate cele ale Tale. Să nu ne părăsești vreodată, să nu întorci a Ta față de la noi, nici să ne lași în risipire. Întinde, Doamne, mâna Ta cea plină de putere și pune stăvilar de netrecut pentru tot cel ce nu e de la Tine să nu poată să ajungă să fie slujitor în locul Tău cel sfânt! Că Tu ești Dumnezeu Atotputernic, care ai ales și ai sfințit pe slujitorii Tăi cei din vechime.
Tu prin Iisus ai rânduit Apostoli și mulți ucenici care să fie slujitori Tăi. Trimite, Doamne, și acum să fie slujitori în casa Ta cei care știu să stea cu Tine, apropiații Tăi, să propovăduiască ce e bun și ce e bine, să aibă a Ta putere, să pună a lor mâini peste bolnavi, să vindece bolile şi să alunge demonii, și fapte minunate să faci mereu prin ei pe acest pământ. Tu, Doamne, l-ai zidit pe om și Tu ai cheile inimii și ale gândirii sale. De aceea, Doamne, cu stăruință Te invocăm și Te rugăm să îți aduci aminte de cei ce stau ca slujitori în casa Ta, să-i faci să fie ai Tăi, să nu se pângărească, să nu hulească al Tău Nume. Ajută-ne și nu lăsa sufletele cele necăjite și strivite ale poporului Tău în mâna celor ce nu Te slujesc pe Tine. Să nu dai fiarelor sufletul ce Te caută și Te laudă.
Sufletele săracilor Tăi să nu le uiţi sau să le lași în mâna celor răi. Să nu fie ruşinat și umilit cel curat cu inima. Să nu fie îndepărtat de Tine și de locașul Tău cel ce Te caută în adevăr. Săracul şi sărmanul să laude Numele Tău în sfânt locașul Tău cu bucurie. Doamne, apără cu putere sfințenia locașului Tău și fă să nu mai fie în el ocara de fiecare zi, cu care Te necinsteşte cel fără de minte, care se crede el stăpânul Tău.
Nu uita strigătul și durerea fiilor Tăi! Ferește-i de rătăcirea celor care nu au văzut niciodată frumusețea Ta. Binecuvântează, Doamne, locașul sălășluirii Tale între noi și umple-l de lumină pe el și pe toți cei care cu cinstire calcă pragul său. Amin.
Mărire…
Pm. 74
Ferește-mă de paharul celor răi
Ție îți mulțumesc, Dumnezeule, Ție îți mulțumesc și chem Numele Tău în ajutorul meu. Cel ce judeci cu dreptate toate, vino în ajutorul meu. Poruncește celor răi să nu încalce Legea Ta, și celor mândri să nu înalțe fruntea lor cu semeție. Că ajutor nu va veni spre ei nici de la răsărit, nici de la apus, nici din munţii pustiei, nici din fărădelegile lor. Tu singur ești Judecătorul lumii și al veacului acestuia!
Pe cel mândru îl smereşti şi pe cel smerit îl înalţi. Paharul este în mâna Ta, în mâna Domnului, paharul plin cu vin curat bine-mirositor, paharul răsplătirii.
Din el torni unuia și altuia, și drojdia lui nu ai turnat, din ea vor bea toţi răii pământului. Ferește-mă, Doamne, de partea paharului lor, și fă să stau în bunătatea Ta. Ferește-mă de tot ce este partea lor.
Ajută-mă să stau în bine, să-Ți cânt cu mulțumire Ție Domnului Dumnezeului meu. Amin.
Pm. 75
Pentru pace în casa Domnului
Cunoscut este Dumnezeu în tot pământul. În tot locul cinstit este El. Toate popoarele îl laudă în glasul și în felul lor. Toate popoarele curg înspre El și toate caută învățătura Lui.
În toată așezarea este zidit locaș cinstirii Lui şi locaşul Lui e plin de frumusețe. Prin glasul păcii Sale, Domnul zdrobește tăria răutății, și arma şi sabia cuvântului răzbunător o risipește. Ca un Părinte luminează prin Înțelepciune și cheamă pe aleșii Săi la prăznuire. Se tulbură toţi cei ce sunt nepricepuţi la inimă și vor ca tulburare să fie însuși Dumnezeu. În a lor curse și războaie oricât ei cresc, Tu vezi cum nu își mai găsesc nici inima, nici pacea vieții lor.
Păzește, Doamne, locul Tău și locul viețuirii noastre, de a lor putere și umbrire, de a lor învățătură, de tulburarea lor, de a lor război și de toată ura lor. Fă, Doamne să încremenească tot răul zămislit de ei împreună cu faptele lor și pe noi în nici un chip să nu ne atingă. Cutremurător ești, Doamne, şi nimeni nu poate sta împotriva puterii Tale! Din cer ai făcut să se audă glas de dreptate și de adevăr. Tu ești Cel ce ne dai viață, Tu ești Cel ce ne binecuvintezi cu pace, Tu ești Cel ce iei suflul celor războinici plini de ură și faci să piară răutatea cu toată viclenia lor.
Apără-ne de tulburarea și de soarta lor. În fața Ta să piară orice uneltire, oricât de bine ascunsă ar fi și oricât de îmbrăcată ar fi în voia Ta sau în cuvântul Tău. Tu, Doamne, ești Cel ce cunoști și nu ai părtinire, Cel ce oprești sau lași pe cel răuvoitor și pe cel bun să crească împreună, și Tu le dai lungimea zilelor lor și hotărăști unde e pusă a lor oprire și judecata lor. Păzește-ne în pace și în a Ta bună voire.
Amin. Amin. Amin.
Pm. 76
Rugăciune în vreme de necaz
Cu glasul meu strig către Tine: Caută Doamne, în ziua necazului meu spre mine că pe Tine Te caut, Doamne. Noaptea mâinile mele ridic înspre Tine și caut a Ta mângâiere. Sufletul meu Te cheamă într-al meu ajutor. Pe Tine Te chem cu toată a mea putere și îți cer, Atotputernice, ajutor.
Dacă închid pleoapele mele, nu am odihnă în ele fără de Tine. Rămân treaz fără de somn și mă cufund în durere. Nu îi văd chipul, nici numele nu-i știu și nici nu înțeleg de unde se naște cu atâta putere. Ajută-mă să nu fiu copleșit de a mea grea apăsare, că fără de Tine sunt vlăguit în durere și mă părăsește toată a mea putere. Călăuzește a mea minte și al meu gând spre zilele cele bune şi înspre anii cei veşnici condu sufletul meu. Te rog, Doamne, ca noaptea din inima mea să mi-o prefaci în lumină și frământarea sufletului meu să o oprești și să îmi dai iar clipele mele cele pierdute de odihnă. Te rog să nu Te îndepărtezi de mine, chiar dacă eu nu știu să îți vorbesc cum se cuvine. Ajută-mă să înţeleg cărarea vieții mele și să urmez lumina Ta, și să păzesc povața înțelepciunii Tale.
Te rog, Doamne, să mă scoți cu mână tare și cu braț puternic din tulburarea minții mele ce vrea să mă doboare cu ale ei deșertăciuni. Oprește valul necazului ce vine înspre mine. Cu a Ta mână stăvilește-i puterea haină. Oprește cutremurul ce vrea să mă cuprindă. Vuietul surd al puterilor sale, Doamne, să nu se poată apropia de mine. Adâncurile ce vor să mă cheme în glasul puterilor lor, Te rog, închide-le pe veci a lor gură, să nu mă înghită vreodată sau să îmi prindă în a lor cursă a mea minte sau ale mele trăiri interioare.
Norii cei negri și întunecați cu ale lor tunete și spaime și lumi fulgerătoare, Te rog, Doamne, să nu tulbure a mea viață nici a mea liniște și nici să ascundă pe veci a mea lumină și al meu soare. Cu glasul meu eu strig către Tine: Caută Doamne, în ziua necazului meu spre mine că pe Tine Te caut, Doamne. Mâinile mele ridic înspre Tine și caut a Ta mângâiere. Sufletul meu Te cheamă în ajutor. Pe Tine Te chem cu toată a mea putere și îți cer, Atotputernice, să faci și acum să fie cu mine Lumina vieții și al Tău har ziditor.
Păzește-mă în toate cărările mele de tot necazul meu și de toată cumpăna cea grea și nu mă lăsa să mă chinui în suferințe și în dureri ce numai mâna Ta le poate risipi și le poate ridica din viața și de pe soarta mea. Din cer să coboare ai Tăi îngeri strălucitori, pe mâinile lor să mă înalțe și să mă scoată cu bine din tot necazul cel greu, oricare ar fi el. Fii, Doamne, scutul și apărarea mea, în această clipă și în toată viața mea.
Îți mulțumesc, Doamne!
Amin. Amin. Amin.
Mărire…

