ATENȚIONĂRI SPECIALE

 

Când o persoană pleacă din trupul său cel muritor este bine să i se aprindă o lumânare la căpătâi. Aceasta se face pentru a-l călăuzi pe cel plecat spre a cerului lumină și înspre a sa odihnă. Lumânarea aceasta va arde apoi lângă trupul cel neînsuflețit până se termină iar ceara rămasă se va pune cu el în sicriu, semn că viața lui s-a consumat și s-a terminat aici în trup pe pământ la fel ca și lumânarea, iar ceea ce a rămas se dă acum din nou pământului.

Apa cu care se spală trupul cel fără de suflare vie în el, nu se dă nimănui, nu se folosește la nimic, nu se stropește cu ea nimeni și nimic, ci se aruncă în loc de risipire a ei, pe pământ sau în apă curgătoare.

Buretele sau cârpa folosite la spălarea trupului neînsuflețit nu se mai folosesc ci se ard împreună cu hainele în care a murit defunctul sau se pun în sicriu la picioare.

Hainele în care a decedat defunctul, împreună cu lenjeria de pat, pătura etc. se ard sau se pun pe fundul sicriului ca așternut sub vălul alb care trebuie să le acopere să nu se vadă. Acestea nu se mai folosesc în nici un chip.

Podoabele care sunt pe trupul cel mort se pot lua, se spală cu agheasmă sau cu apă curată de izvor de șapte ori, apoi pot fi folosite de urmași.

Hainele în care se îmbracă trupul cel fără de suflare vie în el trebuie să fie noi sau curate. Nu se pun pe trupul mort haine folosite de ceilalți și nu se folosesc hainele în care a murit în nici un chip.

Nu se pun podoabe, bijuterii și valori materiale pe trupul cel fără de suflare vie în el. Acestea sunt ca și lanțurile cele grele care îl pot lega de această lume din care a plecat pentru veșnicie.

Podoabele celui decedat sunt doar ale sale fapte bune pe care le-a săvârșit.

În sicriu lângă trup se pot pune obiecte mici folosite de cel răposat (pieptăn, ață, ac, foarfece, aparat de bărbierit …)

Pe piept se pune o iconiță sau o cruce.

În mâini se pune pâine și bănuți.

Nu se pun în sicriu lucruri străine de cel decedat, nu se pun haine sau lucruri ce aparțin celor vii, cu nici un motiv.

Nu se ia de pe trupul neînsuflețit în nici un chip spre păstrare păr, unghii sau orice fel de materie organică, toate se pun în sicriu spre îngropare.

Acolo unde se pune vas sub sicriu cu diversele sale funcțiuni special atunci când pot fi eventuale scurgeri, acesta se aruncă în groapă lângă sicriu.

Lumânarea trupului, la îngropare se aruncă pe sicriu în groapă.

Paharul cu apă sfințită ce se folosește la sfințirea mormântului se aruncă în groapă pe sicriu.

Nu se iau pământ, flori sau alte obiecte de la mormânt pentru a fi folosite.

Florile tăiate, care se duc la mort, sunt imaginea vieții celei curmate. Oricât de frumoase ar fi, firul vieții lor a fost deja curmat pentru totdeauna, la fel precum a fost curmat firul vieții trupești a celui răposat, nu ar fi bine să se ducă la vii.

În mormânt sunt doar hainele trupești destrămate și risipite, oase și pulbere. Acolo nu sunt oameni vii ci cadavre în descompunere. Oricât am înfrumuseța mormântul în el va fi aceeași realitate.

Cei răposați nu sunt în mormânt, acolo sunt doar rămășițele lor pământești. Ei sunt în alte lumi, în alte dimensiuni ale existenței în care, mai repede sau mai târziu o să ajungem fiecare dintre noi.

Bunul Dumnezeu să fie cu ei și cu noi toți, acum și pururi. Amin. Amin. Amin.