C A T I S M A XVI

Pm. 109

Ajută-mă să Te primesc

Doamne, Dumnezeul cerului și al pământului, Dumnezeul universului și a tot ceea ce este văzut și nevăzut, Tu ai grăit lui David și el a mărturisit cuvântul Tău nouă și a zis: Zis-a Domnul Domnului Meu: Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe dușmanii Tăi aşternut picioarelor Tale. Toiagul puterii Ţi-l va trimite Ție Domnul din cerul Său cel sfânt, grăind-Ți: Domnește în pace în mijlocul dușmanilor Tăi.

Cu Tine este poporul Meu în ziua biruinței Tale, în cinstea și strălucirea sfinţilor Tăi. Din pântece mai înainte de lu-ceafăr Te-am născut. Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec. Domnul este de-a dreapta Ta, și pe cei puternici ai pământului i-a supus Ție. El va face dreptate între neamuri, și va umple totul de binecuvântare, va zdrobi nedreptatea și puterea ei în pământ o va nimici. În calea Sa va păși piciorul celui drept și fruntea lui va fi încununată cu cinste și bine-cuvântare.

Și cuvântul lui David s-a împlinit prin întruparea Fiului Tău cel iubit Iisus Hristos, Care S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi noi am văzut puterea Lui, putere ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. Ajută-mă să Îl primesc în inima și în viața mea, ajută-mă să cred cu adevărat în Numele Lui.

Revarsă peste mine a Sa lucrare să pot primi puterea vieții Sale prin care să mă fac fiul Tău, fiul lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Tine, Doamne Dumnezeule să mă nasc. Amin.

 

Pm. 110

Încununează-mă cu înțelepciune

Aliluia. Încununează fruntea mea cu a Ta înțelepciune și așază pururi pe ale mele buze cuvântul cel liniștitor. Că iată, eu sunt om asemenea tuturor celor muritori şi am fost înfiripat, în pântecele mamei mele, închegându-mă vreme de nouă luni. Iar după ce m-am născut, am luat aerul acestei lumi şi pe pământul trecător pășesc și eu cu al meu picior. Și glasul meu dintâi, la fel ca la toată lumea, a fost plânsul meu. Am fost înfășurat în scutece şi am dat părinţilor mei grijă şi bătaie de cap ca orice prunc pe acest pământ. Că toţi intrăm în viaţă în acelaşi fel şi ieșim iarăşi la fel.

Pentru aceea Te rog, Doamne, acum să mă încununezi cu înţelepciune, și duhul cuminţeniei să îl trimiți să-mi fie mie bun sfătuitor. Ajută-mă să prețuiesc înţelepciunea și s-o învăț fără de viclenie, să o împărtăşesc fără părere de rău şi să nu îi ascund comorile ei. Ea este pentru oameni comoară neprețuită și cei care se folosesc de ea se fac prietenii Tăi, Doamne, prietenii lui Dumnezeu. Iar mie, dă-mi, Atotputernice, să grăiesc precum gândesc, să cuget în chip vrednic despre darurile Tale. În mâna Ta suntem şi noi şi cuvintele noastre. Toată înţelepciunea şi ştiinţa de la Tine este.

Dă-mi, Doamne, și mie cunoştinţa cea adevărată despre cele ce sunt, ca să ştiu întocmirea lumii şi lucrarea stihiilor. Începutul şi sfârşitul şi mijlocul vremurilor, rânduielile văzduhului, cursul anilor, rânduiala stelelor, firea animalelor, puterea duhurilor, gândul oamenilor, feluritele neamuri ale plantelor şi puterile lor. Ajută-mă să cunosc cele ascunse care sunt spre folosul vieții. Arată-mi-le prin a Ta înțelepciune. Ea, este lucrătoarea tuturor, și în ea stă adevărata învăţătură. În ea se află un duh de înţelegere, sfânt și fără pereche, cu multe fețe, nepământesc, ager, pătrunzător, neîntinat, fără de patimă, iubitor de bine, binefăcător, ascuţit, neoprit, iubitor de oameni, neclintit și netulburat, atotputernic, temeinic, atotveghetor şi răzbătând prin toate duhurile isteţe, curate şi oricât de subţiri. Încununează-mă cu Înţelepciunea Ta. Cea care pătrunde şi îşi face loc pretutindeni prin curăţia ei.

Ea este suflul puterii Tale, suflul puterii lui Dumnezeu, ea este curata revărsare a slavei Tale, astfel că nimic nu poate să o pângărească. Ea este strălucirea luminii celei veşnice şi oglinda fără pată a lucrării Tale, Doamne, şi chipul bunătăţii Tale. Fiindcă este una, toate le poate, şi rămânând una cu sine însăşi, ea toate le înnoieşte, şi răspândindu-se, prin veacuri, în sufletele sfinte, ea întocmeşte din ele prietenii Tăi, prietenii lui Dumnezeu şi prooroci, care văd și ne vorbesc de cele ce sunt dincolo de perdeaua timpului, a morții și a spațiului în care noi trăim. Încununează-mă cu Înţelepciunea Ta. Ea este mai frumoasă decât soarele şi decât orânduirea stelelor.

Dacă o pui alături în lumină, înţelepciunea rămâne nebiruită în faţa răutăţii. Începutul și împlinirea înţelepciunii este ascultarea de cuvântul Tău, de Cuvântul lui Dumnezeu în Duh și în Adevăr. Încununează fruntea mea cu a Ta înțelepciune și așază pururi pe ale mele buze cuvântul Tău de învățătură, de laudă și mulțumire, iar inima mi-o umple de a Ta iubire și cinstire, acum și în vecii vecilor.

Amin. Amin. Amin.

Pm. 111

Ajută-mă să fiu printre cei buni

Aliluia. Fericit este cel ce Te ascultă, Doamne, și poruncile Tale le păzește. Puternic va fi pe pământ neamul lui. Belșug şi bogăție se află în casa lui şi dărnicia lui rămâne în veac.

Cel blând e plin de bunătate și îndurare și sfințenia împodobește viața lui. Fericit este omul milostiv, el este bun, el împrumută și ajută pe aproapele său. Fericit este cel care îşi rânduiește vorbele cu înțelepciune, și mângâie sufletul semenului său, că în veac nu se va clinti. Întru pomenire veșnică este cel drept și bun, de vorbire de rău nu se va teme. Inima lui este de neclintit și nu cunoaște teamă și cutremur, căci în Dumnezeu este tăria ei și scutul ei este Domnul, iar dușman văzut și nevăzut în veac de ea nu se va apropia.

Întărește-mi și mie, Doamne, cărările inimii mele, și peste ea revarsă mila și harul Tău. Ajută-mă să fiu mereu printre cei buni și înțelepți, ajută-mă să fiu mereu printre cei ce se bucură de lumina și privegherea ochilor Tăi, Dumnezeul meu, și umbra celui rău o risipește cu lumina Ta.

Că sfânt și milostiv ești Doamne și veșnică este bunătatea Ta, iar gândul și fapta celui bun duce la mântuire. Amin.

Mărire…

Pm. 112

Lauda mea spre Domnul

Aliluia. Lauda mea se înalță către Tine, Domnul meu și Dumnezeul meu. Laud Numele Tău, Doamne. Numele Tău este binecuvântat de acum şi până în veac. De la răsăritul soarelui până la apus, lăudat este Numele Tău în tot locul. Peste toate neamurile strălucește lumina Ta, și mai presus de ceruri este măreția Numelui Tău.

Tu locuiești în tainele cele înalte și de nepătruns şi spre cele smerite ale ființei privește, în cer şi pe pământ. Din pulbere ridici pe omul care-Ți poartă chipul Tău şi din adâncul neființei Tu ne-ai chemat pe fiecare în parte cu al nostru nume. Scrie-mi, Doamne, și numele meu în Cartea Vieții și a veșniciei Tale.

Izvor de viață pune înlăuntrul meu și mă păzește sub umbra aripilor Tale. Că Binecuvântat ești Dumnezeul meu, din veac în veac. Amin.

 

Pm. 113

Scoate-mă din vrăji și farmece

Aliluia. Scoate-mă, Doamne, acuma din lanțurile robiei și din legăturile ce vor să mă strivească. Ridică-mă Părinte, să nu rămân legat în locurile suferinței și ale neputinței mele. În lumină așază-mi iar sufletul meu și inima mea în locul mângâierii Tale. În faţa Ta, Doamne, se schimbă tot pământul. Trezește și sufletul meu. Schimbă-mi inima cea slăbită și fără de viață în izvor viu, în pieptul meu. Ridică-mi piatra care mă apăsa și scoate din robie, acum, sufletul meu. Nu lăsa, Doamne, în pieire sufletul și viața mea.

Fii cu mine în adâncul în care eu m-am coborât, și mă ridică iar cu a Ta putere mare. Puterea cea fermecătoare, prin vrăji cu totul m-a robit. Lucruri făcute de mâini ome-neşti, mi-au luat graiul din gura mea și lumina ochilor au vrut să mi-o stingă. În întuneric m-au secătuit și în groapă mă îngropau cu ele. Suflarea au vrut să mi se stingă, și tăria din picioare să o îngroape în durere. Tot trupul meu slăbit, robit, vroiau să-l stăpânească. Ca și pământul au vrut să-mi fie grele mâinile și palmele să înțepenească, și toată puterea mea să fie legată de lanțurile dorințelor lor. Puterea înțelepciunii Tale au vrut să o stingă în mintea mea, să nu mai am discernământ, nici vlagă, nici simț și nici un fel de bună cugetare, ci să mă încred orbit, în farmecul și-n vraja lor ucigătoare.

Ajută-mă să nu ajung să fiu străin de viața mea, pecetluit pe al morții drum ce se coboară în abis, acolo unde este doar durere și suspin. Apleacă-Te spre mine și rupe vraja ce mă împresoară, și mă îmbracă în lumină. Dezleagă-mi lațul ce l-au pus pe mine și scoate-mă acum de sub orice putere rea și înviază-mi iar tăria mea. Ajută-mă să-mi vin în fire și să mă întorc spre Tine, Doamne, de unde vine ajutorul meu şi apărarea mea. În somnul care m-a amețit eu am uitat de toate cele bune și de toți cei dragi și apropiați ai mei. Puterea vrăjii m-a făcut să uit de Tine, să zac în neștiință, să fug după durere, să văd că sunt iubit acolo în singurătate, și să-i rănesc pe cei ai mei și să îi țin departe. Te rog să ierți ce am greșit. Te rog să vindeci ce am rănit. Te rog să mă ajuți să îndrept greșeala mea. Te rog ajută-mă să fiu iertat de cei pe care eu i-am supărat și rușinat cu nebunia și cu rătăcirea mea.

Te rog atinge-mă ca un părinte şi spulberă a vrăjilor descânt. Ridică vălul care m-a întunecat și a orbit privirea mea. Oprește al vrăjilor descânt și spulberă acum puterea lor. Binecuvintează iar inima mea. Binecuvintează sufletul meu. Oprește acum căderea mea și întoarce-mă între ai mei. Puținătatea sufletului meu nu o strivi. Ca un copil al Tău ce a fost pierdut, întoarce-mă iertat, între cei vii. Că eu mă întorc spre Tine Tatăl meu.

Te rog ca fiul cel risipitor: În cinste așază-mă Tu iar și fii Părinte Dumnezeul meu, de acum şi până în veac. Amin. Amin. Amin.

Pm. 114

Pe Tine Doamne Te iubesc

Aliluia. Pe Tine, Doamne, Te iubesc cu toată inima mea, cu tot sufletul meu şi cu tot cugetul meu. Că Tu ești nimbul de lumină care dă viață sufletului meu, și ești Ființa cea mai minunată din lumea și din universul de mine cunoscut. Tu ești Cel fără de început. Tu ești adevărat. Tu ești chipul cel blând al înțelegerii mele și al Înțelepciunii pe acest pământ. Tu auzi glasul meu, chiar și atunci când e doar gând ce se ascunde în tainițele cugetului meu. Tu auzi glasul rugăciunii mele, și apleci a Ta ureche înspre mine în ziua în care eu Te chem și Te invoc în ajutor. Când vor să mă atingă puteri fără de chip, fără de nume, fără de loc și fără de înțeles, puteri ca lanțurile morții și chinurile iadului, puteri ce numai eu le văd, le simt și mă cutremur înaintea lor.

Puteri ascunse ce secătuiesc și nimeni nu a putut să mă înțeleagă de ce eu tot slăbeam și tremuram. Acolo unde nimeni nu era, unde nimic nu mai putea ajunge, Tu Tată, ai fost și ai stat cu mine și nu ai lăsat să mă răpună, nici să se năpustească asupra mea puteri nimicitoare, oricât de mare a fost tumultul lor și oricât de aproape au venit de calea mea. Când întristarea și durerea credeau că au stins lumina sufletului meu, când eu simțeam că nu mai am pe nimeni, că toți cei dragi m-au părăsit, când nici o voce pământească nu mai puteam să aud în jurul meu spre mângâiere, Tu Doamne, ai fost cu mine și cheia eliberării sufletului meu Tu ai știut să o folosești.

M-ai ocrotit când nu am știut, ai stat aproape dar ascuns, pe brațul Tău m-ai înălțat știind că sunt fără de ajutor. Eram strivit, și fără să Te faci văzut, Tu m-ai luat și m-ai tămăduit. Ucis a fost sufletul meu și l-ai atins și el a înviat. Eram ucis și agresat și părăsit de ce aveam mai drag și scump, și Tu m-ai ajutat fără să ceri un preț sau un tribut și fără să-mi impuți că Tu m-ai izbăvit. Mi-ai întors sufletul meu în odihnă și mi-ai făcut atâta bine, că glas nu am să-Ți mulțumesc, și ai rămas ascuns într-o lumină vie, în Univers, și în tainițele sufletului meu. M-ai scos din moarte de atâtea ori.

Ai șters Părinte, ale mele lacrimi ce izvorau din ochii mei și mâna Ta simțeam dar Tu erai ascuns, să nu mă tulburi, să nu mă împovărezi cu ceea ce era de neînțeles atunci. Ai întărit piciorul meu în calea binecuvântării Tale și ai pășit cu mine. De mâna dreaptă m-ai ținut să nu mă rătăcesc și pe oriunde am trecut Tu, Tatăl meu, ai fost mereu cu mine. Îți mulțumesc! Pe Tine, Doamne, Te iubesc cu toată inima mea, cu tot sufletul meu şi cu tot cugetul meu. Că Tu ești nimbul de lumină care dă viață sufletului meu, și ești Ființa cea mai minunată din lumea și din universul de mine cunoscut. Amin. Amin. Amin.

Mărire…

 

Pm. 115

În Tine este încrederea mea

Aliluia. Încredere am avut și am în Dumnezeu și atunci când toți mi-au zis că sunt nenorocit și părăsit de El. Ajuns-am în tulburarea mea să cred că tot omul este mincinos. Că am fost amăgit, și înșelat, și folosit de mulți, și am căzut mai mult și am ajuns în durerea mea să cred că tot omul e numai rău și înșelăciune.

Te rog apleacă-Te spre mine, Domnul meu și Dumnezeul meu, și nu mă părăsi. Te rog nu mă lăsa să mă sting în durerea născută din dezamăgirea mea. Ajută-mă să ies dintru a mea durere. Făgăduințele, ajută-mă să le împlinesc. Că eu sunt fiul Tău, eu sunt fiul Tău şi fiul binecuvântării Tale, născut din dragostea inimii Tale. Rupe, Doamne, orice legătură a robiei mele. Rezidește chipul Tău în toate cele dinlăuntru ale mele.

Că toată încrederea ce eu o am este în Tine, Doamne. Amin. Amin. Amin.

Pm. 116

Aliluia. Lăudat ești Doamne de toate neamurile. Lăudat ești, Doamne, de toate popoarele. Întărește iar mila Ta peste noi şi adevărul Tău cu noi să fie în veac. Amin.

 

Pm. 117

Deschide-mi mie Poarta vieții

Aliluia. Laud, Doamne, bunătatea Ta și mila Ta o chem în ajutorul meu. Cel ajutat de Tine poate mărturisi cât de bun ești, Doamne, și cât de mare este ajutorul Tău. Cel eliberat de Tine din legătura jugului său, el poate grăi cât de mare este ajutorul Tău. Cel ce a fost vindecat de Tine, acela poate mărturisi cât de mare e tămăduirea Ta. Din al nenorocirilor abis, Te rog să mă ridici cu mâna Ta cea tare. Te rog să mă eliberezi și să atingi spre vindecare mulțimea rănilor și urmele durerilor mele să le ștergi cu puterea Ta. Tu, Doamne, ești ajutorul meu!

Înaintea Ta, puterea omului de lut e umbră trecătoare și vis amăgitor. Tu ești ajutorul meu! În fața Ta dușmanii mei se risipesc. Doamne, refugiul meu este în Tine. Ajută-mă să nu mă clatin! Ajută-mă să nu mă plec înspre puterea trecătoare a celui ca și mine zidit din lut, ce pare a fi om mare azi și mâine este în pământ. Chiar dacă toate cele ale lumii m-ar înconjura, Te rog să-mi dai putere să le înfrâng. De m-ar înconjura precum albinele își înconjoară fagurele lor, stingă-se ca focul de spini puterea amăgirii lor. Împingându-mă, m-au împins să cad de atâtea ori, dar Tu, m-ai sprijinit și ai fost tăria mea, și siguranța mea. Te rog, să nu mă părăsești vreodată. Cercetându-mă, mă cercetează cu a Ta îngăduință și mă curăță, Părinte, dar morţii nu mă da pentru greșelile mele. Deschide-mi mie Poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei ce merg pe ea.

Ajută-mă să intru pe Poarta cea strâmtă, să merg pe Calea cea îngustă care duce la viaţă că puțini sunt cei care o află. Aceasta este Poarta adevărului și a bunătății. Aceasta este Poarta vieții deschisă nouă de Fiul Tău cel iubit. El însuși este chipul Tău și Poarta înspre Tine. Cel care o găsește pe ea, se mântuiește de tot ce este rău, şi intră, şi iese, şi află hrana sufletului său. Te rog, Părinte, călăuzește-mă și cheamă pașii mei pe Poarta vieții!

Mântuieşte-mă de tot necazul ce vrea să mă oprească! Ajută-mă să Te cunosc în adevăr, să Te cinstesc în inima mea, în casa mea, în familia mea, în locul muncii mele, și în toate căile pașilor mei pe acest pământ și în veșnicie. Amin.        Mărire…