Rânduieli și Rugăciuni pentru cei ce sunt în agonie, pentru cei ce nu se pot despărți de trupul lor cel muritor,

Viața și sănătatea sunt cele mai mari daruri pe care noi oamenii le-am primit în această trecere a noastră prin acest spațiu și prin acest timp pământesc. Viața am primit-o din Suflul Tatălui ceresc înainte ca noi să fim, atunci când El ne cheamă cu al nostru nume: Înainte de a te fi zămislit în pântecele mamei tale, Eu te-am cunoscut, şi înainte de a ieşi din pântece, Eu te-am sfinţit. În clipa zămislirii noastre în pântecele mamei noastre, Dumnezeul Vieții, Cel descoperit nouă de Iisus ca și Tată al nostru, El însuși pronunță al nostru nume și prin a Sa suflare noi suntem chemați la această viață: Și luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, l-a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie în acel ceas. Prin acest suflu viu care însoțește nașterea numelui nostru în inima Tatălui și pe buzele Sale, prin acest suflu de viață ne naștem fiecare în parte ca și ființe vii, ca și suflete născute din Suflul Tatălui. În clipa zămislirii noastre pământești, acolo în sânul mamei noastre, acolo începe o tainică lucrare și o minunată aventură a noastră aici în acest timp și în acest spațiu pământesc. Mâna cea tainică a lui Dumnezeu și glasul Său cel tainic și de viață dătător, va lucra împreună cu noi, cu sufletul nostru în sânul mamei noastre și din trupul ei, va zidi trupul nostru pământesc. Sufletul este învățat să zidească și să aibă grijă de această haină pământească a sa, de acest minunat templu al său și al Lui Dumnezeu, templu nefăcut de mână omenească, pământească ci trup făcut de însuși Dumnezeu și de sufletul născut din suflul Său: Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi. Arta vieții și a sănătății o are sufletul nostru. Aceasta este primită de la însuși Dumnezeu Tatăl. Când ciclul vieții noastre pământești se apropie de împlinirea sa, Sufletul, adică ființa cea vie a noastră, se desprinde încet de a sa haină pământească și se reîntoarce acolo de unde a venit, acolo de unde ființă și-a luat, la Tatăl nostru sau la cei pe care în această viață i-a ales, i-a slujit și în robia cărora a intrat, sau a fost împins sau a căzut în vreun chip. Ieșirea din trup a omului ar trebui să fie liniștită, în pace, fără de frică, fără de durere, fără de spaime și fără de greu cutremur.

Sufletul nostru este vânat de puteri de noi adeseori necunoscute: Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena. Gheena este locul unde se arunca gunoiul spre descompunere, spre putrezire și spre ardere, lângă Ierusalim.

Sufletul nu este o mică parte sau o mică scânteie a ființei noastre, nu este ceva ce poate fi străin de noi, el este ființa noastră greu de definit în cuvinte și în idei. Sufletul suntem noi înșine, cei ce trăim, gândim, simțim, ne bucurăm, ne mâhnim, suferim, etc. Sufletul suntem noi cei care 24 din 24 de ore trăim cu noi înșine și încercăm să răzbim în bine prin toate. Sufletul așază în fireasca sa armonie conștientul și subconștientul, mintea și supraconștientul, dorințele și emoțiile, sentimentele și toate trăirile noastre, numite sau nenumite. Sufletul ca și identitate clară și completă a tot ceea ce este ființa noastră cea vie, el e cel ce se desprinde de trup, atunci când ciclul vieții noastre pământești ajunge la împlinirea sa. Agonia este o mare suferință a întregii noastre ființe. Ea ne arată că undeva pe parcursul vieții, noi am pierdut darul sănătății și darul cel mare al integrității noastre ca ființă vie născută din Dumnezeu. Am uitat una din cele mai importante coordonate ale vieții și ne-am legat doar de una din ele, adică de coordonata materială de care nu mai reușim să ne despărțim, crezând că aceasta este singura noastră dimensiune ca și ființe vii. Agonia ne ia puterea percepției și ne leagă prin simț doar de dizolvarea trupului nostru. Precum cel ce simte că se îneacă se ține de orice poate prinde, la fel sufletul cel căzut în agonie se ține disperat de tot ceea ce mai poate fi ținut viu în trupul nostru pământesc până la epuizarea ultimei structuri vii din constituția lui. El vede că a pierdut controlul vieții în trup, dar nu vede calea pe care ar putea să își continue viața și existența sa. De aceea este bine ca lângă cel în agonie să se facă această rugăciune, pentru a cere ajutorul lui Dumnezeu și ieșirea cu bine din agonie a celui ce zace prins în sevrajul ei.

Rugăciune pentru cei ce sunt în agonie

 

   Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, auzi rugăciunea mea, ascultă glasul invocării mele și apleacă-Te acum spre durerea și spre suferința lui (N), că puterile morţii vor să îl/o cuprindă și nu mai știe unde să meargă pentru a-și găsi alinarea și vindecarea sa. Învață-ne cum să îl/o ajutăm, învață-ne cum să ne rugăm, învață-ne ce e bine să facem pentru el/ea, să poată ieși cu bine din chinul și din agonia sa. Doamne, dacă greșelile, fărădelegile și păcatele sale sunt izvorul durerilor și al agoniei care îl/o chinuie, noi Te rugăm, ajută-l/o și îl/o scoate cu bine din urgia lor. Iar de sunt cele ascunse, cele neștiute sau cele nespuse ale sale sau ale părinților săi, cele ce au deschis izvorul acestor grele dureri ce îl/o mistuie și îl/o vlăguiesc, ajută-l/o și îl/o scoate acum cu bine de sub povara lor. Iar dacă sunt greșelile și datoriile neșterse ale sale sau ale celor pe care i-a moștenit în vreun chip, vii sau adormiți, părinți, bunici, strămoși, sau alții numiți sau nenumiți, cunoscuți sau necunoscuți, dacă prin ei a căzut pe (N), necazul și durerea ce îl/o ține între viață și moarte, în agonie și în chin, noi Te rugăm ajută-l/o și îl/o scoate acum cu bine din necazul și din neputința sa. Tu, Doamne, poți lua povara cea grea de pe umerii lui (N).

De aceea Te rog după puterea și după priceperea mea, apleacă-Te cu îngăduință spre el/ea și spre tot neamul său și spre toți cei pe care în orice chip i-a moștenit și iartă-le toată răutatea, toată îngustimea și toată nepriceperea ce le-a adus această cruce grea. Iartă-le, Doamne, tot ce au greșit Ție și lor înșiși și semenilor lor. Iartă-l/o Doamne, pe (N), și nu lăsa să îi ceară tribut de viață și de sănătate, datoriile neiertate ale sale sau ale celor ce au trăit înaintea sa. Ajută-l/o și fii cu el/ea, să nu îl/o apuce și nici să îl/o împresoare durerile iadului și ale morții, că numai la Tine, Părinte, (N) mai are acum a sa sănătate, a sa întărire și al său grabnic ajutor. Fii, Doamne, cu (N) acum, și apără-l/o de urgia necazurilor, că poate el/ea sau neamul său le-a chemat sau le-a invocat vreodată, și ele acuma au venit cu a lor urgie peste el/ea. Te rog, Atotputernice, întoarce-le în pace în lumea și în timpul lor și îndepărtează toată boala, toată durerea, tot chinul și tot necazul de trupul lui (N) de sufletul, de duhul și de viața sa și de toate cele ce sunt ale Tale întru el/ea. Întoarce, Doamne, toate Puterile, toate oștile, toate oștirile și toate armatele cele nevăzute, ce au venit cu năpastă și cu lucrare nimicitoare, chemate de om sau trimise pe pământ din cer, întoarce-le pe toate în pace și fără de tribut, în lumea în timpul și în universul lor, și îl/o ajută pe (N) să iasă acum cu bine din toată agonia sa. Tămăduiește a sa strivire și vindecă tot ce au stricat și au lăsat rănit în urma lor. Greu e paharul ce îl are de băut și amară e durerea ce-i apasă inima și cugetul său. Ajută-l/o în a sa durere să nu acuze pe nimeni, Doamne, de crucea sa cea grea sau de a sa amară agonie. Ajută-l/o să înțeleagă și să se îndrepte dacă mai este cale de iertare și de îndreptare pentru viața sa. Știm că viața sa poate să fie doar darul Tău cel sfânt, ce numai Tu, Părinte, îl mai poți lăsa să se reverse acuma peste el/ea.

Te rog ajută-l/o și nu uita de (N), chiar dacă până acum de multe ori, el/ea Te-a uitat pe Tine. Ajută-l/o și dă-i din nou o șansă, o cale de ieșire, și iertare, un drum de viață și de vindecare, că Tu ești cel ce poți să-i schimbi din rău în bine a sa soartă și să îl/o rezidești cu a Ta putere vie, tămăduitoare, în toate cele dinlăuntru ale sale. Dezleagă-l/o de tot ce-i rău în viața și în ființa sa și fii cu (N) în fiecare clipă. Iartă-i păcatele și greșelile, iartă-i toate relele tinereții, iartă-i căderile vieții, iartă-i toate cele rele ale științei și ale neștiinței sale. Dezlegă-l/o, Doamne, de este legat/ă, dezleagă-l/o de orice formă de blestem și de osândă grea și de afurisenie și de orice rea urare sau dorire ce au căzut asupra sa. Iar dacă semenii i-au făcut fapte rele și au aruncat pe el/ea cu fapte pline de necaz, de boli și de moarte grea în chinuire, cu cele de la mort ce aduc chin și neputință, cu orice rău și grea necurăție, ce au aruncat spre (N) sau i-au trimis sau au ascuns în calea sa și în al său loc de trai, de muncă sau de viețuire, și a atins și s-a contaminat cu reaua făcătură, Te rog, Atotputernice, Părinte, să risipești lucrarea lor cea rea, și să o îndepărtezi de (N). Stropește-l/o cu apa cea vie și îl/o spală acum de a lor lucrare și de a lor necurăție, spre a sa viață, spre a sa curățire și spre a sa ieșire din agonie. Amin. Amin. Amin.

se stropește cu apă sfințită

Atinge-l/o cu mâna Ta, Doamne și îl/o scoate cu bine din agonia sa.

Se unge cu ulei sfințit la Sf. Maslu

Că Tu ești Domnul Dumnezeul lui (N), Cel ce ai putere peste toate și peste tot ce este și toate ascultă de al Tău cuvânt și nu îndrăznesc să-i facă împotrivire. De aceea Atotputernice eu Te invoc, și-Ți cer cu toată a mea ființă să vii acuma în ajutorul său, și dacă în a sa viață, și în trupul său ce a fost zidit de Tine în pântecele mamei lui/sale, în templul Duhului cel Sfânt și în casa sufletului său, dacă ar fi intrat ființe de orice fel, din orice lumi, din orice timp necunoscut sau cunoscut de mine sau de el/ea, ființe chemate sau invocate, ființe trimise cu rea lucrare, ființe plătite, ființe întâlnite din întâmplare, ființe numite sau nenumite care aduc boală grea și tulburare, Te rog, și Te invoc, fă să audă al Tău glas acum, să-L audă și să-L priceapă, să-L asculte, și în pace și fără de împotrivire, fără de tulburare sau rănire, fără de strivire și fără să poată lua ceva cu ele din trupul lui (N) și din ființa și din viața sa sau a mea, în pace sub a Ta oblăduire, sub a Ta poruncă și călăuzire, să se desprindă să iasă și să fie duse în pace de Puterile Tale cele cerești, să fie duse acum în universul lor, în timpul lor, în lumea lor, cea din veac zidită de Tine pentru ele, acolo unde au hrană și odihnă după a lor fire, acolo unde rugăciunea mea și invocarea mea și a lui (N) nu le mai tulbură, acolo unde ele nu mai pot să ne facă vreun rău sau să se întoarcă înspre noi cu a lor tulburare și rănire, acolo unde ele să fie păzite în pace, pentru totdeauna de a Ta putere mare și de al Tău hotar de netrecut vreodată pentru ele înspre (N), sau înspre mine sau înspre ființa și viața noastră. Amin. Că numai Tu, Părinte, poți să spui acest cuvânt de eliberare a noastră și a lor. La Tine este împlinirea vieții lui (N). Te rog și Te invoc, ajută-l/o și dă-i iar putere și scoate-l/o din această amară agonie.

Că sufletul său este gol fără de Tine și tulburată este inima sa când nu aude glasul Tău. Însingurată și întristată este toată ființa sa și toate cele din al său trup sunt praf și pulbere fără de Tine. Ajută-l/o și fii cu (N), că Tu ești Domnul său și Dumnezeul său. Leac pentru chinul său ce îl/o apasă, vedem că nu se mai găsește la doctorii de pe acest pământ și viața lui/ei, fără de Tine, se stinge și se pleacă fără de putere spre ușa recelui mormânt. (N) e fără de leac pământesc și fără mângâiere, dar el/ea Te cheamă acum pe Tine Tată, pe Tine Doctorul zidirii sale, prin glasul său și prin cuvântul acestor rugăciuni ce eu înalț spre Tine, pentru a-ți cere grabnic ajutor. Cei dragi ai săi neputincioși sunt în fața chinului și a durerii sale. Doar Tu mai poți să îi dai ajutor. Doar Tu îl/o poți pricepe și înțelege. Doar Tu vezi chinul greu al inimii și al sufletului său, și numai Tu în acest ceas de agonie îl/o poți atinge fără să îl/o doară și îl/o poți ridica din suferința sa cea grea. Doar Tu îi mai poți da speranță, viață și întărire. Neputincioși se văd acuma toți cei ce vor să îl/o ajute pe (N) și preț pentru ieșirea sa din chin nu au aflat pe acest pământ. Ce nu ar da, Doamne, acum, să se mai poată bucura iar de darul sănătății sale? Dar aici nu mai este preț și nici răscumpărare, decât bunăvoința, iertarea, îndreptarea și mila îndurării Tale. Doamne, Dumnezeule, apleacă-Te, spre (N) cu milă și cu îndurare și scoate-l/o cu bine din greaua sa cărare, că numai Tu mai poți să îl/o ridici, și să îl/o scoți din agonia sa. În chinul său și în marea-i întristare dintru adâncuri (N) strigă acum prin glasul rugăciunii mele către Tine, că numai Tu ai mai rămas lumină și speranță în agonia suferinței și în pustiul singurătății sale. Te chem acum și Te invoc, Te chem pentru (N), Te chem ca în ultimul său ceas, Te chem și-Ți cer îngăduință și iertare pentru (N) și pentru toată viața sa. Te chem acum și Te implor, privește-l/o Tată, pe (N) ca și pe fiul cel risipitor și îl/o primește cu drag, Părinte, în lumea celor vii și dă-i iar sănătate și întărire în toate cele dinlăuntrul său. Te chem pe Tine, Tată, în necazul lui (N) și în durerea sa cea mare, și Te rog dă-i cale bună de ieșire din chinul și din agonia sa. Te chem pe Tine, Doamne, Te chem și Te invoc pe Tine, Cel ce ai făcut cerul și pământul cu toată frumusețea și cu podoaba lor, ajută-l/o pe (N) și scoate-l/o cu bine din toată suferința lui/ei.

Te chem pe Tine, Doamne, cel ce ai scris drumul stelelor pe bolta cea fără hotar, Te chem când văd cum ele îl străbat fără să se abată de la el, păzind hotarul legiuirii Tale. Te chem și Te invoc în ajutor, dă-i, Doamne, cale bună de ieșire din agonia sa lui (N) și nu îl/o părăsi. Te chem pe Tine, Doamne, cel ce ai zidit și bine ai legiuit tot ceea ce este și ceea ce există, de la infima părticică ce ochiul meu nu o vede și minții mele stă ascunsă, până la a mea ființă și până la imensitatea întregului Univers, Te chem în ajutorul lui (N) și îți cer iarăși iertare și viață binecuvântată pentru el/ea. Te chem și Te invoc în ajutor, Părinte al meu și Tată al nostru al tuturor, fii viața sa și întărirea lui (N). Nemăsurată este taina Ta. Că Tu ești Domnul meu și al său. Tu ești Părintele care auzi și înțelegi chemarea mea și glasul rugăciunii din mijlocul furtunii. Trimite, Doamne, mâna Ta dintru înălțime și scoate-l/o pe (N) acum şi îl/o ridică din chinurile sale cele mari, și nu lăsa să crească și să se întărească în el/ea puterea lor, ci să se risipească fără urmă, iar trupul și ființa sa în toate să se însănătoșească, dacă e rânduit de Tine și de bunătatea Ta. Iar dacă firul vieții sale Tu știi că s-a sfârșit, aici pe acest pământ, ajută-l/o să iasă în pace din această lume, fără de durere, fără de chin amar, fără de frică și fără de cutremur și înfricoșare. Ajută-l/o să iasă la vremea potrivită, în pace să iasă din haina trupului său, ce se destramă fără de vlagă și îl/o primește în ale Tale brațe, cu a Ta pace și cu a Ta iubire părintească. Desprinde-l/o pe (N) de tot ce îl/o mai leagă de lumea trecătoare și ajută-l/o să intre cu pace în bucuria și în veselia locașurilor Tale. Iar dacă firul vieții sale nu s-a sfârșit, pentru că Tu, din veșnicie i-ai rânduit ani buni pe care el/ea i-a risipit aici pe acest pământ, Tu, Doamne, iartă-l/o și îi mai dă o șansă și fă să fie cele ale sale după bunăvoința și după bunătatea Ta.

Îți mulțumim, Doamne!

Îți mulțumim, Părinte!

Îți mulțumim! Amin. Amin. Amin.