
Ritualul
Ritualul, termen din limba latină ritus, e o acțiune, o ceremonie, un ceremonial derivat din vechi tradiții religioase sau laice, din obișnuințe sau nevoi, care se desfășoară după anumite reguli. Ritualul poate fi zilnic, simplu, adesea banal, de exemplu, trezirea, spălarea, rugăciunea de dimineață, micul dejun etc. Ritualul poate fi solemn și maiestuos, cu prilejul unor momente importante ale existenței umane, de exemplu naștere, numire a noului născut, botez, căsătorie, moarte, etc. Ritualul poate fi legat de etape ale timpului, ani, luni, zile jubiliare etc.; ale muncii, căutarea unui loc de muncă, angajare, inițiere în noua muncă, etc.; ale anotimpurilor, ale Sărbătorilor de iarnă, de primăvară, de Paști, etc., ale evenimentelor care dau o identitate grupului, comunității sau familiei din care facem parte, etc.
Ritualul religios este un ritual aparte. El se naște din rugăciune și este însoțit de rugăciuni specifice tradiției și culturii în care s-a născut și s-a format în timp. El are simboluri și gesturi care se nasc din conținutul și obiectivul rugăciunii: suflare, scuipare la exorcizare înainte de botez, afundare în apă, stropire, ungere, aprinderea lumânărilor, cădire, punerea mâinilor, înconjurarea bisericii, etc.
Ritualul are funcțiunea de a materializa gândul, intenția și rugăciunea rostită, prin gesturile firești care se nasc din acestea. De exemplu, pentru a face curat într-o cameră nu este de ajuns să gândim, să avem intenția, să o exprimăm prin viu grai și să nu facem nimic. Este nevoie să luăm cele necesare și să îndeplinim ritualul curățeniei cu toate cele ale sale.
Ritualul completează Rugăciunea generând începutul împlinirii ei: „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri”.
Ritualul sacru se deosebește de ritualul magic prin natura sa curată, benefică, purificatoare. Ritualul sacru este mereu în slujba binelui și e în perfectă potrivire cu armonia cosmică, cu armonia cea de Dumnezeu făurită spre împlinirea vieții noastre pe acest pământ și e păzit de Tatăl nostru Cel Binecuvântat din veac. Amin.
Când vrei să te rogi pentru tine însuți sau pentru un apropiat plecat din trupul său cel muritor, este bine să știi că:
– pregătirea pentru viață, în trupul nostru sau în afara lui, se face începând cu momentul zămislirii noastre.
– în sânul matern, în perioada vieții intrauterine pregătirea pentru viață ne-o face însuși Dumnezeu. Din suflul Său, El ne-a născut Sufletul nostru, ce apoi l-a așezat în haina materiei primită de la ovulul fecundat. Aici Dumnezeu însuși este împreună cu Sufletul nostru și îl învață arta zidirii acestui trup. Sufletul va transforma ovulul fecundat în embrion, apoi în făt, apoi în nou născut, apoi în copil, apoi în adolescent, apoi în tânăr, apoi în om matur, iar în momentul în care sufletul începe să fie slăbit, secătuit sau prins cu alte zidiri, atunci începe degradarea, îmbolnăvirea sau îmbătrânire trupului său.
– un ovul fecundat, numit și embrion, are în el începutul unei ființe umane. Un embrion are în el un suflet și o viață de sine stătătoare, are un nume dat de însuși Dumnezeu. Uciderea unui embrion sau a unui făt înainte de naștere este crimă în fața lui Dumnezeu și în fața pământului care primește sângele și trupul lui. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: “Unde este Abel, fratele tău?” Iar el a răspuns: “Nu ştiu! Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?” şi a zis Domnul: “Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ. Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta. Când vei lucra pământul, acesta nu-şi va mai da roadele sale ţie; zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pământ”. Facere 4. Efectele se pot vedea imediat.
– fiecare dintre noi venim în această lume pentru un timp bine determinat. Acest timp al nostru este dat și rânduit de însuși Bunul Dumnezeu. Acest timp ne este dat de El pentru binele și pentru împlinirea noastră. Vârsta de 70 de ani arată timpul minim al împlinirii vieții omului pe acest pământ. 80 de ani sunt pentru cei în putere iar ce este peste aceștia mulți sunt osteneală, durere, neputință, slăbiciune și necaz.
– zămislirea nu înseamnă întotdeauna și nașterea sau viața împlinită și lungă pe acest pământ. În zilele noastre mulți sunt zămisliți în laboratoare prin diverse metode artificiale de fecundare. Dintre aceștia puțini se vor și naște. Adesea ovulul fecundat este considerat doar un simplu embrion sau un simplu material genetic la dispoziția cuplurilor sau a medicilor ce poate fi selectat, congelat, conservat, donat, manipulat sau distrus fără de urmă pământească. Forțarea și sfidarea legilor firii, la fel ca și în cazul avortului este crimă – ucidere de om.
– sufletele celor zămisliți în orice fel dar nenăscuți pe acest pământ, de obicei se reîntorc la Tatăl nostru cel ceresc, acolo de unde ființă și-au luat, dar pot rămâne și legate de părinții pământești sau de frații lor vii, condiționându-le în fel și chip viața, cerându-și partea lor pe care nu au primit-o prin legea firii.
– oprirea în evoluție a unui embrion sau a unui făt, moartea sau pierderea unei sarcini, poate fi cauzată și de diverse boli sau moșteniri genetice; de diverse păcate sau fărădelegi gândite, dorite, plănuite, scrise, moștenite, trăite sau săvârșite împotriva vieții; de diverse blesteme, în mod special cele ale citirii Psaltirii sau a psalmilor de blestem cu ștergerea numelui din cartea vieții, cu stingerea neamului și a pustiirii viței și a oricărui fel de moștenire pe pământ.
– avortul voit sau întreruperea sarcinii în orice moment din clipa fecundării unui ovul, este crimă strigătoare la cer.
– avortul poate cere tribut de viață, de sănătate, de împlinire și de soartă de la cei ce l-au săvârșit, îndrumat, sfătuit, susținut, obligat sau făcut în orice chip.
– avortul pune în mare risc viața femeii care îl acceptă, pune în mare risc viața copiilor pe care îi are sau îi va avea în viață, pune în mare risc viața urmașilor săi dacă vor mai fi vreodată.
– avortul stigmatizează în mod grav pe cei ce nu au fost doriți dar totuși s-au născut, fiind păziți de Dumnezeu.
– gândul de neacceptare a unei vieți este ucigător de suflet și de neam.
– gândul de programare a unei vieți este tulburător al rânduielilor firii.
– dragostea curată, respectul, bunul simț, demnitatea și buna înțelegere dau frumusețea vieții pe acest pământ și în această frumusețe viața este bine să se nască și să se împlinească.
– Dumnezeu este Izvorul vieții iar omul este coroana împlinirii ei.
– rugăciunile și rânduielile ce urmează sunt adunate și așezate în această logică a vieții și nicidecum a morții.
– când ne rugăm pentru cei plecați din trupul lor cel muritor știm că ei sunt vii printre cei vii sau dacă au căzut sau rătăcesc în lumi de neîmplinire, noi îl rugăm pe Dumnezeul nostru, Cel ce este Dumnezeul celor vii să îi ajute așa cum știe El mai bine, ca ei să aibă pacea, odihna și mântuirea lor.
Amin. Amin. Amin.

