C A T I S M A XIV

 

Psalmul 101

   Doamne, auzi-mi rugăciunea mea! Chemarea mea la Tine să ajungă. Nu îți întoarce faţa Ta de la mine în ziua necazului meu. Te rog, apleacă-Ți urechea Ta spre mine în clipa în care eu Te chem în ajutor! Te rog auzi-mă! Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au făcut. Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba, și pâinea mea eu am uitat să o mănânc. De glasul suspinului meu, oasele mele s-au lipit de carnea mea. Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustie. Ajuns-am ca o bufniță ascunsă printre dărâmături. Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş. Toată ziua vrăjmaşii mei m-au ocărât, iar cei care mă lăudau, împotriva mea erau. Cenușă a fost hrana mea în loc de pâine, şi băutura mea cu plângere eu am amestecat-o. Din pricina urgiei grele şi a necazului care a venit asupra mea, eu ridicându-mă iar m-am surpat. Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în neam. Ajută-mă, Doamne! Fie-Ți milă de mine! Caută spre rugăciunea mea! Ascultă-mi invocarea mea! Te rog, privește, Doamne, înspre mine. Din locul Tău cel sfânt, vino, că eu Te chem: Auzi suspinul sufletului meu atât de ferecat, și dezleagă-i legătura lui cea grea! Doamne, Dumnezeul meu: Întărește-mi sufletul meu. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam. Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai zidit, şi cerurile toate sunt lucrul mâinilor Tale. Acelea vor pieri, iar Tu rămâi în veac. Noi toţi ca haina ne învechim şi ca veșmântul ne schimbăm şi toate se învechesc și se tot schimbă până pier. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu sunt legați de timp și nu se sting ca anii mei. Fă-mă să fiu părtași cu fiii celor binecuvântați. Ajută-mă să viețuiesc în pace aici pe acest pământ atât de trecător. Fii Tu mereu cu mine, şi eu și seminţia mea în veac vom propăși. Amin.

Psalmul 102

   Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, binecuvântați acum Numele cel sfânt al Său. Binecuvintează suflete al meu pe Domnul şi nu uita binefacerile Lui. Domnul curăţeşte toate fărădelegile tale. El vindecă toate bolile tale. El izbăveşte din stricăciune viaţa ta. El te încununează cu cinste şi cu pace. El umple de bunătăţi inima ta. Înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Domnul face judecată dreaptă celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel, voile Sale. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător, și mult-milostiv. Nu după cele rele ale noastre ne-a făcut El nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, ci cât este de departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui spre cei ce îl cinstesc pe El ca Dumnezeu al lor. Pe cât sunt de departe răsăriturile de apusuri, așa a depărtat El de la noi toate necazurile noastre. În ce chip miluieşte tatăl pe fiii săi, aşa a miluit Domnul pe cei care îl cinstesc pe El. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori. Că duh a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său. Iar pacea Domnului din veac în veac spre cei ce îl iubesc pe Dânsul, şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui şi îşi aduc aminte de cuvintele Lui, ca să le împlinească pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul puterii Sale şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, voi cei puternici în slujire, care împliniți cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. Bine cuvântați pe Domnul toate puterile Lui, slujitorii Lui, care faceţi întru toate voia Lui. Binecuvântaţi-l pe El toate lucrurile Lui. În tot locul și în tot timpul, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul. Amin.

Mărire…

Psalmul 103

   Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu ești cârmuitorul Cel bun al cerului și al pământului! Din Tine este viața şi în Tine se împlinește frumusețea ei din veac în veac în orice univers și aici, acum, pe acest pământ. Lumină din lumina Ta este viața noastră, iar cerurile cele nevăzute sunt locurile tainice ale sălășluirii Tale în noi și printre noi. Tu însuți ești Cuvântul vieții prin care toate s-au făcut. În Tine este viaţa noastră şi viaţa este lumina oricărui om pe acest pământ. Și ai rânduit ca lumina să lumineze în întuneric şi întunericul să nu aibă putere asupra ei. Mai presus de orice frumusețe omenească e frumusețea chipului dumnezeirii Tale, și suflarea Cuvântului Tău pe toate la viață le-a adus și le aduce neîncetat. Pământul l-ai înveșmântat în raze de lumină, iar norii plini de apă i-ai pus ca să aducă ploaie de rod asupra lui. Peste aripile vânturilor, cu gingășie este și pășește cercetător și tainic pasul Tău. Din suflu, Tu faci pe ai Tăi crainici şi din văpăi de fulger, Tu făurești pe slujitorii Tăi pară de foc. Pe temelii ascunse, Tu ai întemeiat pământul și toată frumusețea lui. Cu apă vie l-ai înveșmântat ca într-o haină albăstrie, iar aurora dimineții i-ai pus-o drept podoabă și cunună. Adâncul este ca îmbrăcămintea Ta, și toate abisurile lui, smerite ascultă glasul Tău. Din înălțimea munților Tu ai făcut să iasă izvoare limpezi, fără număr. Ele aduc din inima pământului apa cea vie, cristalină, care dă viață și învie toate cele ce Tu ai sădit pe fața întregului pământ. De glasul Tău ascultă fiecare în parte, și stau în locul și în făgașul lor. Munții s-au ridicat după porunca Ta, iar văile s-au adâncit acolo unde Tu le-ai pus cărare. Hotar le-ai pus, pe care nu îl vor trece, și nici nu se vor întoarce să acopere pământul cu valurile și tumultul lor. Tu ai rânduit să răsară iarbă pentru toate animalele câmpului, şi hrană omului ai rânduit iarba ce face sămânţă şi tot pomul cel bun și bine roditor. Vinul l-ai dat cu bună măsură spre veselia inimii sale, untdelemnul spre strălucirea feței și pâinea spre întărirea inimii lui. Plini sunt de sevă toți pomii pământului pe care i-ai zidit ca să aducă rod spre bucuria tuturor celor vii. Acolo între ramurile lor păsările cerului îşi fac cuib și adăpost. Tu ai făcut luna să ne arate timpurile, și soarele spre a încălzi pământul. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte spre buna odihnă a tuturor. Răsărit-a soarele şi omul a ieșit la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Pământul se îmbracă în binecuvântarea Ta. În mări și oceane ai așezat ființe, cărora numai Tu le cunoști numele și numărul lor, vietăți mici şi mari. Toate de la Tine așteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. Când Tu le dai, ele primesc, când Tu îți deschizi mâna Ta, toate se umple de bunătăți, iar dacă îți ascunzi Tu faţa Ta, toate se tulbură și în pulberea pământului fără de urmă se topesc. Când Duhul Tău cel viu, Tu îl trimiți asupra lor, ele sunt vii. Pământul tot se reînnoiește. Mărirea Ta, este în veac! Bucuria și viața stau în toate lucrurile Tale. Tu cauți spre pământ şi el se închină înaintea măreției Tale. Tu atingi munții cei înalți şi ei cu nori se încununează cinstind puterea Ta. Plecat, Te rog și eu acum: Părinte, ascultă-mi rugăciunea mea! Întoarce ochii tuturor spre Tine. Întoarce-i pe cei răi de la dorirea lor cea rea și îndreaptă răul săvârșit de ei pe acest pământ. Pe cei pierduți, ajută-i să se regăsească. Întoarce-i de la rău spre bine. Pe cei însingurați, ajută-i să iasă din pustiul cel ucigător și din lumea însingurării lor. Ajută-i cu blândețea Ta să afle calea lor cea bună pe acest pământ. Ajută-i să cunoască adevărul și să îl cinstească. Păzește-ne cu a Ta putere vie. Ajută-ne să înțelegem că toate câte sunt, Tu le-ai făcut spre al nostru bine. Încununează-ne cu a Ta Înțelepciune, iar împlinirea vieții și mulțumirea să fie partea noastră aici pe acest pământ! Îți mulțumim!

Amin. Amin. Amin.

Mărire…

Psalmul 104

      Aliluia. Lăudaţi-L pe Domnul şi chemați Numele Lui! Vestiţi-i între neamuri lucrurile Lui! Cântaţi-i Lui! Lăudaţi-L și spuneți toate minunile Lui. Cinstiți Numele cel sfânt al Lui, veselească-se inima celor ce îl caută pe Domnul. Căutaţi-L pe Domnul şi vă întăriți întru El, căutaţi-i faţa Lui, pururea. Aduceţi-vă aminte de toate minunile Lui, pe care le-a făcut El, de minunile Lui şi de judecăţile gurii Lui. Că El este Domnul Dumnezeul nostru și în tot pământul a lăsat să fie judecăţile Lui. Adusu-şi-a aminte în veac de legământul Lui, de cuvântul pe care L-a poruncit El într-o mie de neamuri. Cuvânt pe care l-a dat El lui Avraam şi jurământul Său făcut lui Isaac. Şi a lăsat El poruncă lui Iacob, şi lui Israel legătură veşnică, zicând: «Ţie îţi voi da pământul făgăduinței, partea moştenirii tale». Atunci erau ei puțini la număr şi străini erau toți pe acest pământ. Ei mergeau de la un neam la altul, de la o împărăţie la un alt popor, fără să își afle locul lor. Și Domnul n-a lăsat vreun om să le facă strâmbătate şi a certat pentru ei pe cei puternici ai pământului, zicându-le: «Să nu vă atingeți de aleșii Mei şi să nu vicleniți împotriva profeților Mei». Şi a venit foamete mare pe pământ şi s-a sfărâmat paiul de grâu. Trimis-a atunci înaintea lor om, și rob a fost rânduit Iosif, pentru ei. Smeritu-l-au, pe el punând în obezi picioarele lui, prin fier a trecut sufletul lui, până ce a venit cuvântul Lui Dumnezeu și l-a ridicat pe el. Cuvântul Domnului l-a întărit pe el. Trimis-a împăratul şi l-a slobozit din lanțurile robiei sale, și căpetenia poporului l-a eliberat pe el. Pusu-l-a apoi pe Iosif guvernator al casei sale şi căpetenie peste toată avuția lui, ca să învețe pe căpeteniile lui, ca pe sine însuși, şi pe bătrânii lui să-i înţelepţească. Şi a intrat Israel în Egipt şi Iacob a locuit ca străin, în pământul lui Ham. Şi s-a înmulţit tot poporul foarte şi s-a întărit mai mult decât cei dimprejurul lui. Întorsu-s-a atunci inima egiptenilor și au început să îi urască pe toți fiii lui Israel, și au viclenit împotriva lor, și au început să ucidă pe cei nou născuți de parte bărbătească, la nașterea lor. Trimis-a Domnul pe Moise slujitorul Său, și pe Aaron fratele lui, pe care l-a ales. Pus-a întru ei cuvintele și semnele Lui şi a dat puterea săvârșirii marilor minuni în mâinile lor. Trimis-a întuneric şi i-a întunecat, căci au amărât cuvintele Lui. Prefăcut-a apele lor în sânge şi au murit peștii lor. Scos-a pământul lor broaște și au intrat până în toate cămările celor mari ai lor. Zis-a şi a venit muscă câinească şi mulțime de muște în toate hotarele lor. Zis-a şi au venit lăcuste şi omizi fără număr, și au mâncat toată iarba pământului lor şi au mâncat rodul pământului lor. Şi a venit îngerul morții și au murit toți întâii născuți din pământul lor, pârga dragostei și a întregii lor osteneli. Şi a scos Domnul de acolo pe toți aleșii Lui, și i-a scos cu bogății şi nu era în seminţiile lor om bolnav. Veselitu-s-a Egiptul la ieşirea lor, că frica de ei îi cuprinsese pe toți cei mici și pe cei mari. Pus-a nor spre acoperirea lor şi foc să le lumineze noaptea. Cu pâine cerească i-a săturat pe ei, despicat-a piatra şi au curs ape şi au curs râuri în pământ fără de apă. Că şi-a adus aminte Domnul de cuvântul spus lui Avraam, slujitorul Lui. Şi a scos pe poporul Său, cu bucurie și în veselie. Şi le-a dat lor Legea în Sinai, ca să o ţină spre izbăvire, în veac. Amin.

Mărire…