Catisma XIV – VII

Rps. 97 – 54

Ajută-mă, Doamne, că eu nădejdea mea o am în Tine, Dumnezeul meu. Cei răi și vărsători de sânge nu ajung la jumătatea zilelor lor. Păzește-l pe cel bun și drept să nu se tulbure în veac. Iar eu spre Tine Doamne, vin și în fața Ta îmi aduc toată grija mea și știu că mă vei ajuta. Risipește toate relele care vor să mă doboare și nu-i lăsa pe cei care le săvârșesc să se apropie de mine și de soarta mea. Să nu-i lași, Doamne să-și întindă înspre mine sau împotriva mea mâinile lor. Oprește-i să nu tulbure toate cu al lor cuvânt. Că nu au în ei îndreptare şi nu Te cinstesc pe Tine, ca Domn și Dumnezeu al lor, decât cu buzele, și sunt pline de neadevăr. Doamne, nu-i lăsa să-mi facă rău, smerește-i pe ei, că Tu ești mai înainte de veci și nu ei. Seara şi dimineața şi la amiază eu îmi ridic spre Tine glasul meu, auzi-mă, și izbăvește-mi cu pace sufletul meu de cei care se apropie de mine cu răutate, și nu-i lăsa să stea vreodată cu gând rău împotriva mea. Eu, către Tine, Doamne, Dumnezeul meu îmi ridic glasul rugăciunii mele, auzi-mă Te rog, și nu mă părăsi în fața celor răi. Că fără de cuvinte stau, când văd pe cel apropiat al meu în rândul lor. Prietenul meu şi cunoscutul meu, cel care împreună cu mine s-a îndulcit de mâncăruri bune și de veselie în casa mea și în locașul Tău. Doamne, Dumnezeul meu, am umblat cu el de atâtea ori în acelaşi gând și acum el s-a întors cu răutate împotriva mea. Cum a putut uita cele bune, cum s-a putut schimba să ridice călcâiul său asupra mea? Să vină, Doamne, cele bune iar în firea lor și nicidecum să se coboare în iad. Iartă-l și mă apără de răutatea sa. Că de m-ar fi ocărât vrăjmașul, aş fi răbdat, şi dacă cel ce mă urăște s-ar fi fălit împotriva mea, m-aş fi ascuns de el. Dar cel apropiat a tulburat inima mea. Ajută-mă și nu mă părăsi, Doamne. Nimicește toată răutatea dușmanilor mei şi oprește-le graiul cel tulburător. Aşteptatu-Te-am pe Tine, Dumnezeul meu, să mă scoți cu bine din tulburarea cea grea a sufletului şi să-mi stingi viforul cel dinlăuntrul meu. Şi Te-am rugat să îmi dai aripi sufletului meu să pot să zbor şi să mă înalț peste dureri, să mă ridic și să mă duc în locul unde să mă odihnesc. Că, m-aş îndepărta fugind şi m-aş sălăşlui în pustie să nu mai văd atâta răutate în jurul meu. Inima mea stă tulburată întru mine şi frica morţii vrea să mă cuprindă, teamă şi cutremur văd plutind asupra mea şi întunericul ar vrea în el să mă topesc și să îmi stingă viața mea. Sufletul meu greu se tulbură când aude glasul vrăjmașului şi când vede necazul cel zămislit de el. Că a trimis spre mine a sa fărădelege şi întru mânie mult m-a vrăjmășit. Auzi-mi, Doamne, și rugăciunea mea şi apleacă-Te acum spre mine și mă ajută. Ia aminte spre glasul meu şi mă ascultă. Nu mă lăsa să rătăcesc printre dureri. Îmbucură inima mea și mă ridică din mâhnire și mă scoate cu bine din tot necazul meu și din toată neliniștea mea. Fii cu mine și mă întărește. Șoptește-mi șoaptele cele aducătoare de viață și mă binecuvintează cu pace și cu dar de bună viețuire, în veac. Amin.

Rps. 98 – 53

Cu toată inima eu Te cinstesc și laud Numele Tău, Doamne, că este bun, că din tot necazul m-ai scos şi m-ai ajutat să pot privi cu ochii mei fără de frică spre vrăjmaşii mei, risipind în vânt toată uneltirea lor. Întoarce-le cele rele vrăjmașilor mei, să guste și ei acum din amarul lor, precum am gustat și eu din cele ce mi-au trimis ei mie și cu adevărul Tău îi îndreaptă pe ei. Ajută-mă, Doamne, și nu îi lăsa pe ei să mai trimită înspre mine vreun rău sau vreun cuvânt de ponegrire și de tulburare. Fii cu mine și oprește orice rău, să nu mă poată atinge în nici un fel. Sprijinitorul sufletului și al vieții mele ești Tu, Dumnezeul cel bun. Smerește-i Tu pe toți cei care vor să se ridice împotriva mea și le întoarce toate ale lor înșeptit în sânul lor. Oprește-i pe cei tari care caută sufletul meu şi leagă-le a lor puteri precum ei vor să-mi lege sufletul și trupul meu, că nu Te-au pus pe Tine înaintea lor. Doamne, în Numele Tău mântuieşte-mă şi cu puterea Ta mă apără și mă protejează acum de tot ce este rău în jurul meu. Dumnezeule auzi-mi rugăciunea mea și ia aminte la cuvintele gurii mele. Puteri cerești strălucitoare, Te rog să-mi pui să-mi fie apărarea mea. Apără-mă de rău și fii cu mine, să nu mă atingă. Amin.

Rps. 99 – 52

Dezleagă-mi Doamne, legăturile cele grele ale robiei inimii mele, și se va bucura inima, trupul și sufletul meu. Din locul cel sfânt al sălășluirii Tale arată-mi mântuirea sufletului meu. Că oasele celor ce plac oamenilor se risipesc și nu mai sunt. Ei s-au temut de frică, unde frică nu era. Cei care îl mănâncă pe poporul Tău precum mănâncă pâinea, pe Tine, Doamne, nu Te-au socotit și Numele Tău în deșert ei l-au luat. Deschide-le ochii lor să vadă și să priceapă ceea ce înseamnă a lucra fărădelegea. Că nu este cel ce face bine, nu este până la unul. Zis-a cel nebun întru inima sa: «Nu este Dumnezeu!» Stricatu-s-au şi urâți s-au făcut toți în fărădelegi. Păzește-mă de cel care nu știe a face bine. Doamne, din cer privește peste fiii oamenilor, și vezi de este cel ce înțelege rânduiala Ta sau cel care Te caută pe Tine. Nu mă lăsa să mă abat din calea cea bună a vieții mele, nici să mă număr printre cei netrebnici. Mântuiește-mă din rătăcirea minții și din umbrele pustiirii scoate acum inima și viața mea. Amin.

Mărire…

 

Rps. 100 – 51

  Așază-mă precum măslinul roditor în casa Ta, Doamne, că am nădăjduit în mila Ta, în veacul veacului. Mări-Te-voi în veac, că ai făcut aceasta şi voi aștepta Numele Tău, că bun și sfânt este El. Ajută-mă să nu mă las condus de neștiință în deșertăciuni. Nădejdea mea este în Tine! Nu mă lăsa să mă pierd în fărădelegi sau în mulţimea bogăției celei pământești. Ca să nu ajung să cad sau să fiu de ele doborît până în sfârşit, să nu mă smulgă nici să mă mute din locaşul meu, nici să îmi scoată rădăcina mea din pământul celor vii. Păzește-mi inima în adevăr, să nu fie ademenită de cuvintele pierzării. Curățește-mă, Doamne, de viclenie și de grăirea cea rea. Înțelepțește-mă să nu ajung să mă fălesc eu întru răutate, nici să mă leg eu de cei puternici ai pământului. Păzește-mi limba de orice clevetire, să nu am pe ea nedreptate, să nu tai cumva cu ea precum un brici ascuțit, să nu tai în inimile semenilor mei în vreun chip cu vicleșug. În fărădelegi ajută-mă să nu mă desfătez, nici să mă bucur de vreun rău. Așază-mă în Cuvântul Tău, să pot iubi bunătatea, să pot discerne dintre ce e bine și ce e rău. Binele să îl împlinesc iar răul să îl scot din viața mea, cu ajutorul Tău, Doamne! Amin. Amin. Amin.

 

Rps. 101 – 50

   Primește-mi darul inimii mele pe altarul Tău cel mai presus de ceruri. Învață-mă să știu ce e jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot care îți plac. Fă bine Doamne, întru bună voirea Ta, Dumnezeule, să se zidească iar zidurile locașului sălășluirii păcii și a binecuvântării Tale. Învață-mă să fac ceea ce e bineplăcut înaintea Ta, cu duh ascultător și inimă cinstită și smerită și nu mă lăsa să mă pierd. Că toate de la Tine eu le am și Ție eu aș vrea să-ți dau recunoștința inimii și mulțumirea sufletului meu. Buzele mele le deschide, Doamne, şi gura mea va vesti lauda Ta. Izbăveşte-mă de vărsare de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele, și se va bucura limba mea de dreptatea Ta. Ajută-mă să învăț pe cei fără de lege căile Tale, şi toți cei necredincioşi la Tine să se întoarcă. Dă-mi, Doamne, bucuria mântuirii Tale şi cu duh bun și stăpânitor pe mine mă întăreşte. Nu mă depărta de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Inimă curată zideşte întru mine, Doamne, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinăuntru ale mele. Toate fărădelegile mele şterge-le și fața Ta o întoarce de către păcatele mele. Auzului meu dă-i bucurie şi veselie, și bucură oasele mele cele smerite. Stropește-mă acuma cu isop, şi mă curăţeşte, spală-mă pe mine acum, şi mai vârtos decât zăpada mă albește. Că iată, adevărul Tău eu am iubit, și cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, Tu mi-ai arătat mie. Că în fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Ţie unuia eu am greşit de multe ori şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor ești când judeci Tu. Păcatul meu înaintea mea este pururi și toată fărădelegea mea eu o cunosc, ajută-mă să mă îndrept. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de tot păcatul meu mă curăţeşte. Ajută-mă și mă miluieşte, Dumnezeule, după mare mila Ta şi, după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea și toată datoria mea. Amin. Amin.

Rps. 102 – 49

Grăit-ai, Doamne, Dumnezeul meu și celui făcător de rău i-ai zis: «Pentru ce tu istorisești dreptățile Mele şi iei cuvântul Meu în gura ta? Că atunci când ai văzut furul, tu ai fugit și ai furat cu el, şi cu cel desfrânat partea ta ai pus. Gura ta a înmulţit răutatea şi limba ta a împletit rău și vicleșug. Împotriva fratelui tău tu ai clevetit şi împotriva fiului maicii tale tu ai pus sminteală. Acestea ai făcut şi Eu am tăcut, și tu ai cugetat fărădelegea, că Eu voi fi asemenea ţie. Mustra-te-voi şi voi pune înaintea feţei tale toate relele tale! Înțelegeți dar acestea cei ce uitați de Dumnezeu, ca nu cumva să vă răpească cel rău şi să nu mai fie Cel care vă izbăveşte. Jertfa de laudă Mă va slăvi şi acolo este calea cea bună în care se arată mântuirea Mea». Adunat-ai pe toți cei drepți ai Tăi, pe cei care au făcut legământ cu Tine, iar cerurile au vestit dreptatea Ta, și Tu ai grăit: «Ascultă, poporul Meu şi-ţi voi grăi Ţie! Eu azi îți zic: Dumnezeu, Dumnezeul tău sunt Eu. Nu pentru jertfele tale te voi mustra. Nu voi primi din casa ta daruri, că ale Mele sunt toate. De voi flămânzi, nu-ţi voi spune ţie, că a Mea este lumea şi plinirea ei. Oare, carne de taur voi mânca, sau sânge de țapi voi bea? Jertfește-mi jertfă de laudă şi împlinește-ți tu făgăduinţele tale pe care le-ai făcut tu vreodată înaintea Mea, şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului tău, şi te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi». Chemat-ai cerurile şi pământul, ca să judece pe poporul Tău. Foc merge înaintea Ta, Doamne, foc mistuitor care arde tot răul şi împrejurul Tău, străjer stă vifor mare. Strălucitor Te-ai arătat Dumnezeule, Dumnezeul nostru şi Tu nu stai tăcut înaintea nimănui. Din cerul cel sfânt răsare strălucirea frumuseții Tale. Tu ești Dumnezeul dumnezeilor, Tu ai grăit şi ai chemat în fața Ta pământul, de la răsăritul soarelui până la apus.

Mărire…

Rps. 103 – 48

   Doamne, Dumnezeul meu, eu în cinste fiind, nu am priceput de unde îmi vine viața și puterea mea, și m-am alăturat dobitoacelor celor fără de minte şi m-am asemănat de multe ori cu ele. Ajută-mă, Doamne! Că eu Toate le voi lăsa fără putere aici, în pulbere și în vânt, iar la moarte nu voi lua nimic cu mine, nici nu voi trece de perdeaua negrului mormânt cu slava cea pământească pe care am agonisit-o prin fuga după vânt. Să nu te temi suflete al meu când vezi cum se îmbogățește omul pe pământ, nici când se înmulțește slava casei și a numelui lui, nici să te legi de drumul lui, că nu se duce decât spre mormânt. Doamne, Dumnezeul meu, scoate-mi sufletul meu din mâna iadului, când va încerca să se ridice asupra mea. Nu mă lăsa să ajung să fiu robit de amăgirea lui, că moartea stă și îi pândește pe toți cei prinși în lațul lui. Înțelepțește-mă să nu fiu stăpânit de patimi și de amăgiri care ca pulberea se învechesc în iadul marilor dureri. Ascultați acestea toate neamurile, auziți toţi cei care locuiți pământul. Ascultați-mă toți pământenii şi toți fiii oamenilor, împreună să audă și bogatul şi săracul. Gura mea va grăi cuvântul înţelepciunii lui Dumnezeu şi cugetul inimii mele priceperea Sa. Pleca-voi spre pildă urechea mea, tâlcui-voi în sunet de psaltire gândul meu. Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, de ce să mă tulbur când mă va înconjura răutatea dușmanilor mei? Ei toți, se încred în puterea lor şi cu mulţimea bogăției lor se pun în fața mea. Ei uită că sunt oaspeți trecători pe acest pământ și nu pot să își scape de la moarte viața lor. În fața morții ei nu mai au ban de răscumpărare, iar lui Dumnezeu nu au ce să îi dea ca să rămână neatinsă de moarte viața lor. Răscumpărarea sufletului este prea scumpă şi prețul nu este în aur pământesc, pentru a rămâne cineva viu, fără să vadă niciodată moartea. Toți vedem că înţelepţii mor cum mor şi cei neînţelepţi şi nebunii mor şi lasă altora bogăţia lor. Mormântul lor ei cred că va fi casa lor în veac, și îl zidesc locaş al lor din neam în neam. Cu numele lor ei își numesc drumuri și pământuri și zidesc mari cetăți spre pomenirea lor. Dar omul în cinste fiind, nu a priceput de unde îi vine viața și puterea sa, și el s-a alăturat dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat în toate lor. Această cale este sminteală și greu este celui căzut să se ridice din lațul cel amăgitor al ei. Ajută-mă, și fii cu mine! Înțelepțește-mă să fiu ca Tine, născut din Duh și din Adevăr. Amin.

Rps. 104 – 47

   În puterea Ta, Doamne, îmi pun inima mea. Străbat locașurile Tale și povestesc frumusețile pe care ni le-ai dat tuturor, și neamului care vine. Că Tu ești Dumnezeu, Dumnezeul meu în veac şi în veacul veacului, Tu m-ai zidit și m-ai călăuzit până acum. Înconjurând locul cel sfânt îl văd și îl cuprind pe el, și povestesc celor ce aud, de frumusețile sale. Pace și har și binecuvântare este în locașul Tău, Doamne, pentru frumusețea legilor Tale. Numele Tău, Doamne, este în laudă până la marginile pământului, de dreptate plină este mâna Ta. În vânt se sfărâmă toate zidirile celor care viclenesc și rele uneltesc. Fără de urmă pier în pulberea pământului. Binecuvântarea Domnului e pururi în mijlocul casei Sale. Că iată cei mari ai pământului s-au adunat la un loc și văzând locașul Domnului s-au minunat. Mulți s-au plecat spre a Ta aleasă cinstire. Alții s-au tulburat și s-au cutremurat, cutremur i-a cuprins pe ei, dureri și cutremur ca ale celei ce naște. Mare ești Doamne şi lăudat ești foarte în locașul sălășluirii Tale. Binecuvântat este locul cel sfânt al Tău, zidirea sa este făcută spre marea bucurie a întregului pământ. Casa Ta este locașul Împăratului celui mare. Dumnezeul meu, în locașurile Tale este har și binecuvântare, și Tu ești Cel ce aperi zidirea mâinilor Tale. Fii cu mine și mă binecuvintează, dă-mi har și împlinire în toate cele bune ale viețuirii mele. Îți mulțumesc! Amin.

 

Rps. 105 – 46

Cânt Dumnezeului meu, cânt acum cu glas de bucurie! Cânt Împăratului meu, cânt cu inima plină de aleasă mulțumire! Că El, Dumnezeul meu, este Împăratul cel mare, Cel care ține în buna lor rânduială cerurile și tot pământul. Cânt cu bucurie și îi laud a Sa mărire. Împărățit-a Dumnezeu peste tot pământul! Dumnezeu şade pe tronul cel sfânt al Său. Mai marii lumii s-au adunat cu toți împreună cu poporul Dumnezeului lui Avraam, că ai lui Dumnezeu sunt puternicii pământului. El foarte S-a înălţat. El, Domnul, iubește frumusețea inimii și o păzește cu mare drag. Ajută-mă să fiu mereu în binecuvântarea Ta. Păzește-mi și inima mea în bucuria vieții celei adevărate. Revarsă pace și cerească armonie în toate cele ale mele. Înalță-Te peste ceruri cu a Ta putere, și mă binecuvintează și eu în veac binecuvântat voi fi! Puterile cele potrivnice supune-le sub picioarele mele și nu le lăsa să se înalțe nici să îmi înțepe călcâiul meu. Ajută-mă să mă număr și eu printre cei aleși ai Tăi și părtași al moștenirii Tale fă-mă, Doamne, Dumnezeul meu! Al Tău este cerul și pământul, omul și ființa sa. Înțelepțește-mă și mă ajută să îmi drămuiesc bine zilele mele și tot ceea ce Tu mi-ai dăruit aici în acest veac și pe acest pământ. Păzește-mă să nu ajung cumva în patul durerilor și al neputințelor, în demența bătrâneților, în hainele singurătății și ale părăsirii sau în orice alt loc sau timp al vieții neîmplinite. Ajută-mă să îți cânt Ție cu bucurie și cu mulțumire până la adânci și fericite bătrânețe. Ajută-mă să mă port pe picioarele mele până la ultima suflare, preamărindu-Te pe Tine, Dumnezeul meu. Amin.

Mărire…