Catisma XVIII – III
Rps. 128 – 23
Domnul Dumnezeul puterilor este Împăratul măririi. El este Domnul și Dumnezeul vieții mele. În fața Lui se ridică toate porțile cele veșnice și toate căpeteniile își deschid porțile și se pleacă în fața Împăratului măririi. El este Domnul Dumnezeul tuturor puterilor. În fața lui toate căpeteniile se pleacă și își deschid larg porțile și îi arată supunere și cinstire. Porţile cele veșnice se ridică și prin ele intră și iese Împăratul măririi. El este din veșnicie Domnul cel tare şi puternic, El este Domnul Dumnezeul celor de sus și a celor ce sunt în adâncuri. Al Domnului este tot pământul şi toată plinirea lui, lumea şi toţi cei care locuiesc în ea. Pământul cu tărie l-a întemeiat şi spre viață l-a făcut pe el. Ajută-mă să urc în muntele cel sfânt al Tău! Ajută-mă să stau în locul cel sfânt al cinstirii Tale. Nevinovat mă fă să fiu cu mâinile şi curat cu inima. Înțelepțește-mă să nu-mi iau în deșert sufletul meu şi să nu mă jur în fața aproapelui meu cu vicleșug. Ajută-mă să iau binecuvântare şi ajutor de la Tine, Domnul meu și Mântuitorul meu. Așază-mă și mă păzește între cei care Te cinstesc pe Tine Doamne, Dumnezeul celor vii. Amin.
Rps. 129 – 22
Dragostea Ta să mă îmbrace în toate zilele vieţii mele, ca eu să pot locui în casa Ta întru lungime de zile. Sub ochii nedumeriți ai dușmanilor mei, Tu ai uns cu untdelemn capul meu şi din paharul Tău, ca un puternic, mi-ai dat să beau în setea mea. Toiagul Tău mă întărește. Chiar dacă eu voi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de cele rele, că Tu eşti cu mine. Tu ești Păstorul meu şi nimic nu îmi lipsește. În locul cel pașnic și sigur așază-mi inima mea și la apa odihnei hrănește-mi sufletul meu. Numele cel sfânt al Tău, să mă povățuiască pe cărările dreptăţii, în veac. Amin.
Rps. 130 – 21
Dreptatea Ta se propovăduiește în fața poporului născut din Cuvântul Tău şi înaintea tuturor strălucesc toate cele făcute de Tine, Doamne, pentru a noastră mântuire. Fă să se vestească adevărul neamului care va să vină. Că a Ta este împărăţia şi Tu stăpâneşte peste toate. Sufletul meu din Tine are viața și puterea sa și tot ce ai zidit în mine, în Tine își află pacea și împlinirea sa. Înaintea Ta se închină toate cele dintru înălțime și toate cele din adâncuri. În fața Ta se închină toate semințiile pământului. Mânca-vor săracii şi se vor sătura, şi Te vor lăuda pe Tine, Doamne, iar cei care Te caută pe Tine, vii vor fi inimile lor, în veacul veacului. De la Tine, Doamne, este bucuria mea, și în fața Ta eu aduc rugăciunile mele. Să nu defăimezi, nici să lepezi ruga mea. Să nu-Ți întorci fața Ta de la mine, când strig către Tine, auzi-mă. Plecate stau înaintea Ta semințiile de pe fața pământului. Scoate-mă din gura leului, şi în coarnele taurilor nu lăsa viața mea. Spune-voi Numele Tău tuturor. În mijlocul adunării Te voi lăuda, zicând: Cei care cinstiți pe Domnul lăudaţi-L pe El, măriți-L pe El în glas de psaltire. Izbăveşte de sabie sufletul meu şi scoate acum din gheara câinelui viaţa mea. Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, ia aminte spre sprijinul meu. Nu îi lăsa pe dușmanii mei să își împartă hainele mele loruși, cămașa mea nu îi lăsa să mi-o smulgă de pe trupul meu. Oprește-i, Doamne, pe cei răi, și nu îi lăsa să ajungă să îmi numere toate oasele mele, nici să privească la durerea mea, nici să se uite cum mă sting fără putere în fața lor. Nu îi lăsa să îmi străpungă sau să-mi lege mâinile şi picioarele mele. Că m-au înconjurat câinii cei mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat. Fii cu mine și nu lăsa să se usuce precum un vas de lut tăria mea, şi limba mea o întărește să nu se lipească de cerul gurii mele fără de putere. Ridică-mă Doamne, și nu mă lăsa să mă pogor în țărâna morţii și în locașurile cele pline de durere. Păzește-mi vie inima mea, să nu se facă precum ceara care se topește în mijlocul pântecelui meu. Ca apa nu mă lăsa să mă vărs înspre pulberea pământului, și oasele mele să nu se risipească precum o brazdă întoarsă de plug. Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpește şi răcnește. Oprește-i, Doamne, și nu îi lăsa să aibă vreo putere asupra mea. Înconjuratu-m-au viței mulţi, tauri grași m-au împresurat. Risipește-le puterea uneltirii lor. Nu Te îndepărta de la mine când necazul e aproape, că nu este cine să mă ajute. Spre Tine eu m-am aruncat de la naștere, din pântecele mamei mele, Dumnezeul meu eşti Tu. Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, lor, clătinat-au cu capul lor zicând: Nădăjduit-a în Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, dacă îl voiește! Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântecele mamei mele, nădejdea mea din anii tinereții și ai copilăriei mele. În Tine au nădăjduit părinții mei, nădăjduit-au întru Tine şi Tu i-ai izbăvit pe ei. Către Tine au strigat şi Tu i-ai ajutat. Ajută-mă și pe mine să nu ajung precum un vierme şi un neom. Ridică-mă și nu mă lăsa în ocara oamenilor şi în defăimarea cea rea a semenilor mei. Dumnezeul meu spre Tine eu strig ziua: Te rog, auzi-mă, şi noaptea ridic glasul meu spre Tine: Te rog, gândește-Te la mine și nu mă părăsi. Iar Tu întru cele Sfinte locuiești, Tu ești bucuria sufletului meu. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, și nu mă părăsi. Cuvintele și toate greșelile mele nu le socoti, pentru că departe sunt ele de mântuirea mea. Ajută-mă și nu mă părăsi! Amin.
Mărire…
Rps. 131 – 20
Înalță-Te, Doamne, întru tăria Ta și spulberă puterea celor răi. Rodul faptelor lor de pe pământ îl pierde şi sămânța lor cea rea o risipește dintre fiii oamenilor. Că ei au gândit rele împotriva mea, au cugetat sfaturi, care nu vor putea să stea înaintea Ta. Pune mâna Ta peste toţi vrăjmaşii mei, dreapta Ta să-i afle pe toţi cei care mă urăsc pe mine. Pune cursele lor în focul risipirii. Întru puterea Ta, prin foc să treacă fiecare, să vadă și să își înțeleagă locul lor. Păzește-mă de tot răul uneltirilor lor. Că sufletul meu în Tine, Doamne, nădăjduieşte şi în dragostea inimii Tale întărește-l să nu se clatine din cele bune ale sale. Doamne, inima mea şi sufletul meu, întru puterea Ta se veselește și întru mântuirea Ta se bucură foarte. După dorința cea bună a inimii mele, dă-mi cele bune și cele binecuvântate ale vieții şi de voința cea bună a buzelor mele nu mă lipsi pe mine. Fii cu mine și mă întâmpină cu toate bunătățile binecuvântării Tale. Așază-mi Tu, pe fruntea mea, cununa Înțelepciunii și pe capul meu cununa cea de piatră scumpă. Viaţă binecuvântată îți cer, Doamne. Dă-mi ce e bine din belșug și cu lungime de zile fericite umple viața mea. Mare este bucuria inimii mele în mântuirea Ta. Veselește-mă întru bucurie cu faţa Ta și părtași al binecuvântării Tale ajută-mă să fiu acum și veac. Amin. Amin. Amin.
Rps. 132 – 19
Doamne, apără-mi sufletul meu şi mă auzi în orice zi Te voi chema. Că mulți se laudă cu puterile lor cele pieritoare, iar eu nădăjduiesc în Tine și în slava Numelui Tău. Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar eu m-am ridicat şi m-am îndreptat prin Legea Ta. Auzi-mă și pe mine din cerul cel sfânt al Tău. Fă să îmi cunosc acum că m-ai scos cu bine din necazul meu cel greu. Unge-mi fruntea mea cu puterea dreptei Tale. Bucură-se acum inima mea întru mântuirea Ta, şi întru Numele Tău ea se veselește. Plinește, Doamne, toate cererile cele bune ale mele. Auzi-mă în ziua cea grea a necazului meu. Apără-mă cu puterea Numelui Tău. Trimite-mi al Tău ajutor din locașul Tău cel sfânt, şi prin lucrarea Puterilor slujitoare Ție, sprijinește-mă pe mine. Adu-Ți aminte de toată jertfa mea, arderea de tot a mea bine-plăcută să-Ți fie. Dă-mi mie Doamne după inima Ta, şi sfatul Tău să mă călăuzească aici pe acest pământ. Amin.
Rps. 133 – 18
Doamne, curățește-mă de toate cele ascunse ale inimii mele şi de toate cele străine sufletului meu mă apără. Dacă ele nu mă vor stăpâni, atunci fără prihană voi fi, şi mă voi elibera de puterea fărădelegilor ascunse în dorințele cele nesănătoase ale inimii mele. Cuvintele gurii mele, înaintea Ta se vor curăța, Doamne! Ajută-mă şi mă scoate cu bine din aceste curse ale dorințelor nesănătoase, să nu îmi fure bucuriile trăirilor inimii mele. Omul bun le păzeşte şi răsplătire are. Greşelile cine le va pricepe? Legea Ta este strălucitoare, ea luminează ochii omului bun. Cinstirea Ta este curată și rămâne vie în tot veacul veacului. Judecăţile Tale, Doamne, sunt adevărate, în pace și în bunătate stau toate. Dorite-s mai mult decât aurul şi argintul și piatra cea de mare preț şi mai dulci sunt decât mierea şi fagurele. Legea Ta este fără cusur, ea luminează sufletul. Adevărul Tău este din veac în veac, El înțelepțește pruncii. Judecăţile Tale sunt drepte și veselesc inima celui drept. În calea Ta crește împlinirea, şi nu este cine să se ascundă de puterea Ta. Pasul Tău aduce bucurie mare în tot locul. Din lumi tainice este ieșirea Ta. În soare Ți-ai pus locașul Tău, şi Tu ești ca un mire care iese din cămara sa. Cerurile vorbesc despre slava care Te înconjoară, slavă și cinste. Tu ești Dumnezeul celor vii. Tu în bunul său mers ții tot universul și al lui hotar. Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopții vestește știință. Nu sunt graiuri sau cuvinte omenești care să arate măreția Ta. În tot pământul a ieşit vestirea Ta şi până la marginile lumii au ajuns cuvintele Tale, Doamne.
Mărire…
Rps. 134 – 17
Viu ești în veac Dumnezeul meu şi binecuvântat ești în toate cele ale Tale. Dă-mi, Doamne, izbândă și nu mă lăsa în mâna dușmanilor mei. Scoate-mă cu bine din lațul uneltirii lor. Înalță-mă cu dreapta Ta peste a lor lume și peste ale lor puteri. De omul nedrept mă apără. Că sufletul meu laudă Numele Tău și îl cinstește până în veac. Urmărește Doamne, pe toți vrăjmaşii mei şi-i prinde pe ei şi le risipește acum toată răutatea lor. Zdrobește viclenia lor sub picioarele Tale. Încinge-mă cu a Ta putere spre apărare şi împiedică-i pe toţi cei care se ridică acuma împotriva mea. Pe vrăjmaşii mei fă-i să fugă, iar pe cei ce mă urăsc pe mine Tu îi risipește. Sfărâmă puterea lor ca praful în faţa vântului, și ca tina ulițelor zdrobește răutatea vicleniei lor. Păzește pașii mei să nu slăbească picioarele mele. Dă-mi mie scutul mântuirii mele şi dreapta Ta să-mi fie mie sprijin. Cu cercetarea Ta mă îndreaptă până în sfârşit şi cercetarea Ta însăși mă va învăța. Ca un Stăpân întăreşte-mi iar mâinile mele în toată vremea şi pune-mi armă de nebiruit în ele. Întărește-mi picioarele mele ca ale cerbului şi peste cele înalte mă pune cu puterea Ta. Încinge-mă cu putere, şi fă să fie fără de prihană calea mea, că Tu ești Domnul Dumnezeul meu. Cu Tine eu mă voi izbăvi de ispită, şi cu ajutorul Tău eu voi trece zidul. Dumnezeul meu, fără prihană este calea Ta. Cuvintele Tale în foc sunt lămurite, scut de nebiruit sunt tuturor celor care nădăjduiesc în Tine, Doamne. Aprinde-mi făclia mea, Dumnezeul meu, și îmi luminează întunericul cel dinlăuntrul meu. Că Tu pe cel bun îl scoți din tot necazul său şi ochii cei mândri îi smerești. La cel cuvios, cuvios Te arăți, şi pe cel nevinovat, nevinovat îl întărești a fi. Cu cel ales, în chip ales vei fi, şi pe cel îndărătnic, în îndărătnicirea lui îl vei smeri. Şi vei răsplăti mie după purtarea mea, și fiecăruia după purtarea sa, şi după faptele inimilor noastre vom veni și vom fi înaintea ochilor Tăi. Ajută-mă, Doamne, după bunătatea inimii Tale, şi faptele mâinilor mele mi le rânduiește spre bine. Ajută-mă să fiu în căile Tale, să nu fiu necredincios, că toate judecăţile Tale sunt înaintea mea, şi cuvintele gurii Tale nu s-au depărtat de la mine. Şi ascultându-Te eu voi fi fără prihană înaintea Ta, şi mă voi păzi de fărădelegea mea. Pune-mă în loc larg și mă scoate cu bine din tot necazul meu. Iar când mă vor întâmpina oamenii răi în ziua necazului meu, Tu, Doamne, fii cu mine, fii paza și întărirea mea și fă ca ei să nu aibă nici o putere asupra mea. Scoate-mă cu bine din mâna lor și din cursa celor care mă urăsc, și nu îi lăsa să fie mai tari decât mine. Trimite-mi ajutorul Tău din înălțime şi mă ridică din ape mari și tulburi. Ajută-mă să Te iubesc după puterea și după priceperea mea că Tu ești virtutea mea. Tu ești întărirea mea şi scăparea mea şi Izbăvitorul meu, Dumnezeul meu, ajutorul meu ești şi nădejdea mea, Apărătorul meu şi puterea mântuirii mele. În ceas de laudă Te chem Doamne, și Te rog, de la vrăjmaşii mei izbăvește viața mea. Cuprinsu-m-au durerile morţii, şi râurile fărădelegii m-au tulburat. Durerile iadului m-au înconjurat, întâmpinatu-m-au lațurile morţii. Şi când mă necăjeau, eu Te-am chemat şi către Tine Dumnezeul meu eu am strigat. Auzit-ai din locașul Tău cel sfânt glasul meu şi strigarea mea, înaintea Ta a intrat, și ea a ajuns la urechile Tale. Şi Tu ai clătinat şi ai cutremurat pământul şi temeliile lui s-au clătinat că Tu, Le-ai atins pe ele, Dumnezeul meu. Și în puterea Ta fum s-a ridicat şi pară de foc și cărbuni aprinși. Şi ai plecat cerurile şi Te-ai pogorât spre mine şi negură era sub picioarele Tale. Şi Te-ai suit pe heruvimi şi ai zburat, zburat-ai pe aripile vântului. Şi ai pus întunericul acoperământ împrejurul Tău, dar în strălucirea feţei Tale întunericul s-a topit. Glasul Tău a poruncit cu tărie din cer. Și ai trimis săgeți pe care numai Tu le vezi şi i-ai risipit pe cei răi. Ridicatu-m-ai peste vâltoarea apelor, şi mi-ai descoperit temeliile lumii. Și la cercetarea Ta, la suflarea duhului puterii Tale, toate s-au oprit s-au potolit și s-au plecat în ascultare și m-ai mântuit. Îți mulțumesc! Amin.
Mărire…
