Sensul vieții

 

Rugăciune pentru găsirea sensului vieții

 

      Ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele! Apleacă-Te cu îngăduință și cu dragoste spre glasul sufletului meu! Revarsă a cerului lumină peste cărarea vieții mele și ajută-mă să mă găsesc pe mine însumi, cel ce sunt cu adevărat, creat, zidit, și făurit de Tine, Tată binecuvântat. Ajută-mă să ies acum din negura ce mă împresoară! Scoate-mă din dezorientarea și din tulburarea care vrea să învăluie ceea ce sunt cu adevărat. Risipește acum puterile cele nevăzute care vor să îngreuneze pasul meu spre adevăr. Revarsă peste al meu cuget înțelepciune și dă-mi pricepere ca să discern, să văd și să pricep pe acest pământ ce sunt și unde stă a mea împlinire. Ferește-mă de tot ce este vis confuz și tulbure și fără rost și fără sens și fără orânduire. Ferește-mă de tot ce ar vrea să pună stăpânire pe cugetul, pe simțul și pe viața mea. Ajută-mă să-mi socotesc cu înțelepciune timpul și anii mei, și dă-mi pricepere să îi trăiesc în frumusețea împlinirii lor. Că animalul îşi cunoaște rostul și stăpânul, și el știe cine îl hrănește și cine este domnul său, iar eu, nu mă cunosc de multe ori pe mine însumi și nu-mi pricep cărarea vieții mele nici sensul ei nici rostul ei, nici sensul vieții pe acest pământ. Aș vrea să mă cunosc pe mine, aș vrea să Te cunosc pe Tine, aș vrea să Te aud și să pricep tot ceea ce este adevăr și glas de viață născut din glasul Tău. Dar văd doar lumi de amăgire și cumpene ce nu se mai opresc. Privesc și nu îmi mai văd locul și nici menirea meu, și greu îmi este să pricep de multe ori, cine sunt eu. Ca o colibă părăsită se face casa sufletului meu. Singurătatea însoțește pribeagul pas pe care îl fac în căutare, și neîmpăcarea ar vrea să mă înece în tot ce este simț frumos în viața mea. Ce a fost în pace până acum, în mici frânturi se risipește. Greu pot să pricep și să adun înțelepciunea vieții, ce pare că mă părăsește și strig, Te chem și greu aud răspuns la tot ce mă întreb și la durerea mea. Ți-aș da orice ca să Te aud, să văd că ești și să mă bucur de frumusețea strălucirii Tale, de sensul vieții mele, de rostul ei și de a Ta rânduială. M-am căutat în rânduieli frumoase, în studii, școli și pagini scrise cu aleasă măiestrie, printre învățători și în păreri și în trăiri, care au venit și au plecat, și am rămas tot eu cu mine însumi, la fel aproape ca și înainte. Am vrut să mă împlinesc în căutare, în lună nouă, în zile de odihnă, în adunări și sărbători, în ridicarea mâinilor spre Tine, în glas de strigăt și cântare nouă, – și tot singurătatea venea să îmi vorbească și încerca să își facă sălaș stabil în casa mea. Ajută-mă și fii cu mine, și arată-mi rostul meu, aici și acum. Vorbește-mi tainic, Doamne, și dă-mi putere să pricep de am un rost în lume, să văd cărarea vieții mele, să merg pe ea, să nu mă clatin, să mă găsesc pe mine însumi și rostul meu pe acest pământ, acum până nu este prea târziu. Ajută-mă să înțeleg și să mă bucur de ceea ce am fost și de tot ceea ce acuma sunt. Ajută-mă să nu greșesc, să nu mai fac vreun rău în fața mea și în fața ochilor Tăi. Învață-mă să fac doar bine, să mă despart de suferință, să fiu cinstit și drept și să mă regăsesc în Tine. De am păcate și rele adunate în mine, eu Te rog: Iartă-mă! De sunt vândut în datorii ce numai Tu le vezi și numai Tu le știi, ajută-mă să ies cu bine din ele, prin iertarea Ta și dă-mi un țel, un ideal, un nume al meu pe care Tu îl știi că-i chipul meu cel bun și este identitatea mea acum ce stă și crește în adevărul vieții cel creat de Tine. Eu îmi doresc să Te ascult, și toate bunătățile pământului aș vrea ca să le gust doar în binecuvântarea Ta. Păzește-mă și fă să fiu ca cedrul care crește în Liban, ca și stejarul înfrunzit, ca și un pom ce este răsădit lângă izvoarele apelor, ce rodul său îl dă la vremea sa şi frunza lui nu va cădea, şi toate câte săvârșesc Tu fă, Doamne, să sporească în mâna și în viața mea. Binecuvintează-mi viața și împlinirea mea, precum grădina cea plină de viață, de rod și frumusețe și ajută-mă să fiu al Tău în bucuria și în împlinirea vieții mele. Că Tu dai sens și împlinire la tot ce este în ceruri și aici pe acest pământ. Tu ții în mâna Ta tot ce stă în înălțime și tot ce se ascunde în taina din orice adânc. Arată-mi rostul și sensul vieții mele pe acest pământ și ajută-mă să îl trăiesc în plinătatea sa. Fii, Doamne, scutul și împlinirea mea, acum și în veci. Îți mulțumesc.

Amin. Amin. Amin.

 

Și astfel te rogi

de câte ori simți că este nevoie,

până când te regăsești pe tine însuți,

în Duh și în Adevăr,

în mulțumire și în împlinire. Amin.